Cunoscut mai mult în străinătate şi în ţară decât în Piatra Neamţ, tânărul artist plastic Laurentiu Dimişcă este o prezenţă inedită în peisajul artei plastice contemporane. Licenţiat la Cluj, la Universitatea de artă şi design, facultatea arte plastice şi decorative, după ce a absolvit Liceul de artă „Victor Brauner”, artistul s-a lansat pe cont propriu, inclusiv în acţiuni umanitare. Succesul său pe simezele din Europa i-a adus faimă între confraţi dar şi puţină invidie. Lucrările lui demonstrează o energie creatoare deosebită, o imaginaţie debordantă, ele alcătuind un univers estetic foarte personal. Picturile lui, care frapează prin excepționala lor forță cromatică, sunt produsul unui artist care se refuză oricărei încadrări artificiale într-un curent sau în altul. Când vezi un tablou de-al său pe o simeză, agăţat între multe altele, îţi spui cu uşurinţă: Acesta e Dimişcă! E esenţială pentru un artist această recunoaştere. Prezent la un vernisaj acum câteva zile, l-am abordat pentru câteva clipe…

Laurenţiu, ştiu că eşti născut la 17 ianuarie 1977, în Piatra Neamţ. Ce altceva ai vrea să mai ştie cititorii despre tine?

– Că sunt artist în viaţă, noaptea vesel… ziua trist.

Ce note ai avut la desen în şcoală? Ce amintiri ai din acea perioadă?

– Numai de 10 şi eram un copil timid cu multă răbdare în ceea ce priveşte pictura.

Ai 50 de expoziţii în ţară şi în străinătate, eşti doctorand în arte plastice şi decorative, având o bogată experienţă în pictură, artă murală şi iconografie…

– Am şi peste 2000 de lucrări şi zilnic o fac pe artistul, art curator şi art dealer.

Critica franceză te cataloghează a fi un artist între arta brută şi arta contemporană: un stil numit artă singulară. Pe înţelesul unui ignorat ca mine, ce înseamnă asta?

– Mai exact, stilul meu reprezintă noul val international al Noii Figuraţii (new figuration,  nouvelle figuration) – între arta brută (artişti maladivi din clinici) şi arta contemporană, aproape de benzile desenate. Reprezentanţi – Combas, Di Rosa, Basquiat. Arta singulară este apropiată de neuve invention a lui Dubuffet şi cuprinde artişti marginali francezi şi nu numai (Danielle Jacqui, Chomi etc.)

Ai cunoscut în Franţa sistemul de promovare a tinerilor artişti care abia ies de pe băncile facultăţilor. Ce deosebire e între ei şi noi?

– Nivelul evoluat al societăţii şi respectul faţă de cultură creează un sistem favorabil ca artiştii să poată  să-şi valorifice ceva ce creează.

Ştiu că iubeşti călătoriile. Ai fost în Anglia, Belgia, Olanda, Franţa, Italia, Croaţia, Germania, Austria şi Republica Moldova. Unde ţi-ai dori să mai mergi?

– New York – America.

Care ar fi simbolul originii tale care crezi că te-ar defini cel mai bine?

– Simbolul inimii.

Dacă nu ai fi devenit pictor, ce ai fi vrut să ajungi în viaţă ?

– Artist bucătar , design fashion şi design interior.

Pe un artist îl influenţează mediul? Mă refer la artistul plastic. Ai fi desenat altfel dacă stăteai în Bucureşti?

– Inevitabil, transcrii ceea ce te stimulează din mediul exterior, indiferent de zonă.

Unii cred în destin, soartă, noroc. Tu în ce crezi?

– În steaua mea norocoasă.

Ce e mai important în pictură, ideea, linia desenului, simţul culorii, compoziţia?

– Toate conlucrează.

Întrebarea clasică: Ai pictori preferaţi? Care e mai mare, care e mai complet în arta sa?

– Hundertwasser, Niki de Saint Phalle, Chichorro, Haring ş.a.

Ai desena nuduri, dacă ţi-ar impune un cumpărător?

– Nuduri pictez dar în stilul Dimişcă. Am şi artă eroică… pardon erotică.

Ce părere ai despre tinerii pictori din Neamţ?

– Unde sunt tinerii pictori din Neamt ?

Pe când o bursă sau o casă de licitaţie pentru opere de artă la Piatra Neamţ?

– Cât de curând…

Deţii titlul de Ambasador „Eurointegrarea prin artă”. Ce înseamnă asta?           

– Excelenţă, titlu acordat de UNESCO în Republica Moldova – Orheii Vechi, alături şi de alţi artişti internaţionali din Latvia, Georgia , Ucraina , Republica Molvova, ţări care erau în curs de aderare. Noi, prin intermediul artei, suntem ambasadori ai unei tări.