Regizorul francez Jean Pierre Valentin, împreună cu maestrul Eduard Covali, a semnat regia spectacolului “Cei trei muşchetari”, pus în scenă la Teatrul Tineretului, în stagiunea 1979-1980. Premiera a avut loc pe 22 septembrie 1979, iar printre actorii care au dat viață personajelor din celebrul roman al lui Alexandre Dumas s-au numărat Virginia Rogin, Mariana Buruiană, Eugenia Balaure, Corneliu Dan Borcia, Constantin Ghenescu, Traian Pîrlog, Ion Muscă, Paul Chiribuță, Gheorghe Dănilă, Dragoş Pîslaru, Valentin Uritescu, Cristian Motriuc. Ilustrația muzicală a aparținut regretatului muzicolog Vasile Spătărelu şi colaboratorului lui Jean Pierre Valentin, Gunther Kuch. (A. MOISE)
“- În 1977, numărându-mă printre organizatorii Festivalului de la Nancy – ne-a mărturisit interlocutorul – am invitat trupa din Piatra Neamț să prezinte spectacolul «Tinerețe fără bătrânețe», care mie mi-a plăcut foarte mult, în special pentru modul de tratare modernă a elementelor folclorice. Treptat, această admirație s-a transformat într-o prietenie cu actorii de aici şi cu Emil Mandric, cu care am dus tratative în vederea montării unui spectacol la Teatrul Tineretului.
Pentru cei ce vor să vă cunoască mai bine activitatea, vă rugăm să vă prezentați pe scurt… cartea de vizită.
– Am realizat spectacole în Elveția, RF Germania şi Franța. Din 1966 sunt regizor şi coordonator artistic al teatrului din Freibourg. Printre spectacolele la care țin în mod deosebit se numără «Till Eulenspiegel», şi «Faust» de Cr. Marlowe, la Freibourg, «Leonce şi Lena», la Lausanne, opera «Istoria soldatului» de Stravinski, la Opera din Hamburg, apoi un spectacol pe care l-am scris şi l-am regizat: «Beaumarchais 89» adunând personajele cunoscutului dramaturg. De asemenea, urmează să montez două opere la Hamburg şi Munchen.
Observ o deosebită plăcere a dv. de a vă «mişca» prin cât mai multe genuri dramatice…
– Consider că în creația contemporană regizorul trebuie să încerce şi să fie capabil să facă de toate: film, muzică, balet, căutând formele deschise, accesibile de teatru, care toate se completează în civilizația de astăzi, o civilizație vizuală prin excelență. Teatrul de astăzi e unul total.
Ce va fi aşadar spectacolul «Cei trei muşchetari» în viziunea dv?
– În primul rând aş vrea să fie gata până în a doua jumătate a lunii viitoare. Va fi un spectacol parodic, în care personajele sunt cele ale lumii circului şi music-hall-ului. Vom repovesti o istorie pe care mulți o cunosc deja, în maniera cea mai simplă cu putință; cu personaje, bune, rele sau intermediare între bune şi rele, arătând întreaga paletă de sentimente umane – dragoste, speranță, durere. În final, am vrea să fie un spectacol vizual, de o mare fascinație pentru copii, dar şi pentru adulți. Un musical cu multe cântece care ele însele vor constitui numere de spectacol. Aici, colaboratorul meu este Gunther Kuch.
Ce credeți că va însemna acest spectacol în evoluția regizorului Jean Pierre Valentin?
– Sunt foarte interesat să lucrez cu actorii români, pe care îi consider cei mai buni din câți cunosc. Au o imaginație şi o inteligență în joc debordante. Este o experiență plină de avantaje pentru mine ca francez, care lucrez mai ales în străinătate, o experiență care poate să-mi aducă enorm. În ultima vreme am lucrat cu actori vest-germani, care au o manieră de a privi teatrul deosebită de cea a noastră. Mă interesează apoi sentimentul acestui colectiv al Teatrului Tineretului foarte omogen şi închegat, cum rar îți este dat să vezi într-un alt teatru. Atmosfera de lucru, entuziasmul celor de aici, ideea de trupă adevărată le-am mai întâlnit în Statele Unite, în Franța, în Anglia, dar la teatre particulare.
Cum vă întelegeți cu actorii de la Piatra Neamț?
– Le-am urmărit evoluția în stagiunea de față – din care mi-au plăcut în mod deosebit spectacolele «Nevestele vesele din Windsor», «O noapte furtunoasă» şi «Cuibul» – ultimul fiind legat foarte mult de nuanțele textului. Personal sunt foarte mulțumit de felul în care colaborez cu toți cei de aici. Raporturile sunt simple, directe, colegiale. Doar timpul de repetiție e foarte scurt.
Aveți emoții înaintea contactului cu publicul român?
-Nu. Decât doar emoțiile fireşti pe care mi le stârneşte orice spectacol”. (Cristian Livescu, Ceahlăul, sâmbătă, 19 mai 1979)
