Am ales acest titlu pentru că mi-a plăcut toată viaţa să cred că nu a mai existat în şcolile din Vânători-Neamţ o învăţătoare mai bună, una mai apropiată de copii decât cea despre care scriu, Mărioara Papuc. În fapt, învăţătoarea mea din clasele primare a fost Virginia Ghimicescu din Pipirig, despre care am scris cu alte prilejuri.
Învăţătoarea Marioara Papuc, fiica lui Constantin Papuc, unul din dascălii renumiţi ai învăţământului nemţean, a fost doar cea care m-a înscris în clasa întâi. Dar mi-a rămas pentru toată viaţa în memorie pentru că, după ce m-a întrebat dacă ştiu vreo literă din Abecedar şi s-a convins în final că eu citeam şi frazele mai complicate de la finalul manualului, a scos din poşetă câteva bomboane – în anii ’50 din secolul trecut erau o raritate – şi mi le-a dăruit bucuroasă. Atunci am fost convins că cele câteva bomboane constituiau un premiu pentru faptul că ştiam literele şi mă mândream apoi cu acest lucru. Dar aveam să aflu după aproape jumătate de secol că aşa proceda învăţătoarea mea cu fiecare copil pe care-l înscria în clasa întâi… Este născută oficial la 1 august 1929, în fapt la 27 iulie. Despre cele două date de naştere ne-a povestit prin telefon acum câteva zile, ea locuind la Braşov, şi vom reda acest interesant episod din viaţa sa în alt articol. În Monografia comunei Vânători-Neamţ, în curs de tipărire, învăţătorul Neculai Florian scrie despre învăţătoarea mea atât de frumos încât redau textul integral:
”Deşi născută la Boroaia s-a considerat întotdeauna a fi vânătoreancă deoarece aici a copilărit şi a urmat clasele primare. Îmbrăcată într-un frumos costum naţional susţine examen de admitere la Liceul de Fete din Piatra Neamţ unde a fost admisă a doua pe listă. Dorinţa tatălui, având în vedere apropierea războiului a fost însă alta şi a obligat-o să dea admitere la Şcoala Normală din Piatra Neamţ, şcoală pe care declara că a urmat-o fără tragere de inimă însă cu rezultate bune. La absolvirea şcolii a fost numită învăţătoare la şcoala Brusturi (Arad) începând cu 1 septembrie 1949. Anul următor a predat la Şcoala Sebiş, iar de la 1 septembrie 1953 la Şcoala Elementară Gurahonţ. La 1 septembrie 1955, când i s-a propus să aleagă între a primi funcţia de inspector şcolar sau director al şcolii, a preferat să treacă munţii pentru a fi mai aproape de părinţi. În august 1959 a obţinut definitivarea în învăţământ şi era învăţătoare la Şcoala Drehuţa. În anul 1969, o găsim învăţătoare la Şcoala Nr. 1 din Vânători-Neamţ, având o vechime în învăţământ de 20 ani. A fost omul care nu a strivit niciodată personalitatea elevului prin jigniri sau prin folosirea băţului; a făcut instruire, dar şi multă educaţie prin respectarea personalităţii elevului, prin a-l determina să înţeleagă necesităţile, explicându-i cu tact şi cu răbdare că altfel nu se poate şi fără muncă nu poţi ajunge nicăieri. Foştii elevi păstrează o frumoasă amintire învăţătoarei Mărioara Papuc, firii ei sensibile şi caracterului integru de care a dat dovadă în întreaga sa viaţă. Şi-a continuat activitatea didactică într-o şcoală din Braşov până la ieşirea la pensie (1987). Pentru activitatea desfăşurată în şcoală şi în afara ei Consiliul Local al comunei Vânători Neamţ i-a acordat, în anul 2006, titlul de cetăţean de onoare”.
Da, toţi foştii elevi din Vânători-Neamţ îi păstrează o frumoasă amintire, iar apropierea datei de 1 august ne-a oferit prilejul să-i transmitem, în numele lor, „La Mulţi Ani!”. (N. SAVA)
