Voleibalista din perioada de aur a Unicului, Florentina Nedelcu s-a aflat pentru câteva zile în vacanţă la Piatra Neamţ. Cu echipa sa de club Vandoeuvre les Nancy, din liga secundă franceză (Division Elite), a ratat la un punct diferenţă promovarea în primul eşalon în ultimele două sezoane. Întrucât pe finalul sezonului a suferit o ruptură de ligamente încrucişate la piciorul stâng, ea va lipsi 6 luni din preajma fileului. Fostul căpitan al naţionalei, acum în vârstă de 38 de ani, doreşte ca Unicul să aibă evoluţii mai bune în viitoarea stagiune şi regretă că a nu putut fi prezentă în luna mai, la semicentenarul voleiului pietrean.
“Nu mai puteam de dor!”
– Am venit puţin acasă pentru că nu mai puteam de dor. Mă bucur pentru că oraşul este la fel ca atunci când am plecat şi întotdeauna mi-e dor de casă, pentru că oriunde te-ai afla tot acasă-i mai bine. Iar acum acasă pentru mine este la Piatra Neamţ.
– Vacanţa ai scurtat-o din cauza unei grave accidentări pe care ai suferit-o când mai aveai doar două partide de jucat din campionat.
– M-am accidentat la ligamentele încrucişate, ceea ce vă daţi seama, nu mi-a picat tocmai bine. Necesită mult timp de recuperare, minim 6 luni, uneori se mai prelungeşte din cauza problemelor care pot apărea. Oarecum sunt condiţionată de cei din Franţa să-mi fac recuperarea la Nancy. Dar am găsit o “portiţă“ să vin şi acasă. Mai am şi un curs de antrenori pe care trebuie să-l onorez.
– Cum a decurs intervenţia chirurgicală?
– Este o diferenţă foarte mare între sistemul sanitar de la noi şi cel din Hexagon. Acolo toată lumea primeşte aceeaşi îngrijire indiferent dacă este sărac sau bogat. Înainte şi după operaţie au venit 10 persoane în camera în care am fost “cazată“.
– Oau! Aşa mulţi?
– Da, aşa mulţi! Tot timpul sunt receptivi la nevoiele tale, atenţi, comunicativi, deschişi, ce să vă mai aduc, dacă vă place mâncarea, etc..
– Promovarea aţi scăpat-o “printre degete” pentru al doilea sezon consecutiv.
– Am ratat din nou promovarea la un punct diferenţă faţă de cele două contracandidate ale noastre. Este foarte frustrant, este “enervant” să ratezi la mustaţă promovarea, când tot campionatul ai fost pe primul loc şi apoi te-ai înecat ca ţiganul la mal.
– Cum e “lupta” în primele două ligi ale Franţei?
– Unele echipe sunt mai puternice decât în România. Ştiu că toată lumea are o părere destul de proastă despre campionatul francez, dar s-a văzut, în cupele europene, cum echipe de pe locurile 5-6 din Franţa au eliminat campioana României. Sunt multe grupări care s-au întărit, care şi-au adus jucătoare de valoare din Brazilie, SUA şi Argentina. Liga a doua este destul de “bunicică“, există 4-5 echipe care contează.
“Accidentarea nu va pune capăt activităţii mele de jucătoare”
– Joci în Franţa de 7 ani! Tot 7 ani ai evoluat şi la Unic.
– Tot sper să mă retrag spre casă, dar mai stau. Într-o zi mă voi întoarce. Îmi pare rău că m-am accidentat. Eram în formă, eram om de bază în echipă. Îmi place să împing echipa de la spate, s-o impulsionez exact cum făceam şi la Unic. În fiecare echipă trebuie să existe cineva care să trezească spiritul de combativitate. Accidentarea nu va pune capăt activităţii mele ca jucătoare. Ştiu că pot să mai joc fiindcă am dus o viaţă sportivă exemplară.
– Ai lipsit de la jubileul voleiului pietrean.
– N-am putut să ajung. Îmi doream foarte mult să vin pentru că şi eu fac parte din istoria acestui club semicentenar. Am participat şi am câştigat cu formaţia pietreană campionatul şi Cupa României. Aş fi vrut să mă întâlnesc cu fostele colege, cu minunaţii suporteri pietreni. Accidentarea nu mi-a permis. Am primit o carte, o plachetă, o medalie, o diplomă. Apreciez foarte mult. Sunt puse la loc de cinste alături de celelalte trofee.
– Unicul se află în faţa unui nou început, are un nou antrenor, de fapt un mai vechi tehnician şi totuşi nou. Marian Constantin se află pentru a treia oară la cârma echipei.
– Cu Marian Constantin am lucrat şi anul trecut la naţională. Sper să reuşească să facă mai mult decât predecesorii săi. Anul trecut Unicul s-a cam chinuit şi e păcat pentru că totuşi echipa de volei este un simbol pentru oraş.
– Ştinţa Bacău domină în ultimii ani voleiul românesc.
– N-am prea văzut-o jucând. Cunosc jucătoarele, au crescut în valoare, dar eu consider că trebuie să mai existe 2-3 echipe în campionat, puternice, pentru ca lupta să fie mai aspră, să nu se decidă campioana şi câştigătoarea Cupei României atât de uşor. Trebuie să contăm mai mult în cupele europene. Dacă vom câştiga doar competiţiile interne e prea puţin. Potenţa unei echipe se vede în confruntările continentale. Să ajungi să joci o semifinală, o finală.
– Suntem din nou la un turneu final de Campionat European.
– Din fericire pentru noi, a fost o grupă uşoară şi era păcat dacă nu ne calificam cu maximum de puncte, ceea ce s-a şi întâmplat. Norocul face parte din sport. O să vedem ce vom face la turneul final.
– Când crezi că vei reveni pe terenul de joc?
– Ar trebui să revin în mod normal în octombrie ori cel târziu în noiembrie. Contractul cu formaţia din Nancy mi-a expirat pe 30 iunie, dar nu-mi fac griji. Am oferte de a continua la alte echipe.
– Îţi doreşti să ajungi antrenoare?
– Da. Iubesc voleiul foarte mult. Îmi place ceea ce fac şi normal că mă voi axa în continuare pe meseria de antrenor. Fac cursuri pentru a deveni o antrenoare la fel de bună pe cât am fost ca jucătoare, şi, de ce nu, poate mai bună.
Campioană continentală a Africii
La Unic, Florentina Nedelcu a evoluat timp de 7 ani (2000-2007), perioadă în care a câştigat cele două competiţii interne: campionatul, în 2002 şi Cupa României, în 2003. Tot de 7 ani joacă în Hexagon, însă foarte puţină lume ştie că Florentina Nedelcu este campioană continentală a Africii, cu Al Ahli (Egipt). Acolo a jucat cu regretata Violet Barasa, pe care a convins-o să vină apoi să evolueze şi la Unic.17 ani a făcut parte din naţionala ţării noastre (junioare, tineret, senioare). Joacă pe postul de extremă şi măsoară 1,78 m.
Ana MOISE
“Unicul este echipa mea de suflet”
“Unicul este echipa mea de suflet, de aceea sunt şi pietreancă acum, pentru că mi-a plăcut foarte mult aici şi-mi place în continuare. M-am stabilit la Piatra Neamţ. Nu o să mai plec. Am avut rezultate cu echipa, am trăit decepţii, bucurii, dar până la urmă a fost o perioadă frumoasă“. – Florentina NEDELCU
