Interviu cu preşedintele Partidului Liberal Reformator
– Partidul Naţional Liberal a trecut printr-o serie de momente de cumpănă după reînfiinţare. Unele-s pomenite şi azi, altele uitate. Într-un fel de clasament, unde situaţi momentele de cumpănă de acum?
Nu ştiu dacă e cea mai corectă explicaţie, dar când partidul era mic şi neimportant seismele care au avut loc au creat pagube mai mici. Acum, când Partidul Naţional Liberal a ajuns să fie un partid din categoria partidelor mari – nu mai e un partid marginal – cred că daunele produse sunt mult, mult mai mari.
– Curentul deviaţionist care s-a impus în PNL nu putea fi curmat cumva preventiv? Poate era interesant să insistaţi mai mult pe Iniţiativa România Liberală.
Nu cred, nu cred. De ce? Pentru că e un proces evolutiv care a deteriorat substanţa liberală a partidului. Venirea în ultimii ani a unor oameni care n-au fost mânaţi de idei, de principii, de valori, ci numai de interese personale, a schimbat modul de acţiune şi de raţionament al partidului. L-a îndreptat către ceea ce se numeşte – neapărat trebuie să-i dăm acest sens peiorativ – atitudinea pragmatică. Atitudinea pragmatică înseamnă interesele personale ale unora sau ale altora. Atunci, sigur, renunţarea la liberalism, până la urmă, nu a reprezentat un mare efort pentru ei. Nu aveau această „afecţiune”.
– Cum identificăm astăzi liberalii autentici? Eu ştiu că liberalul se afirmă, nu se declară.
Da, bineînţeles. Chiar asta mă gândeam. Nu poţi să le faci testul de sânge să vezi ce circulă pe-acolo. Nu-i poţi judeca după o grilă strictă. Ţine modul în care se raportează la ideile liberale, de cum se raportează la celelalte partide politice, cum se raportează la valorile esenţiale ale politicii. Atunci, se vede lucrul ăsta, liberalismul. PNL n-a mai avut de multă vreme un discurs cu un profil liberal. Uitaţi-vă, în perioada cât a fost Antonescu preşedinte conţinutul liberal al discursului era către zero.
– Doar oratorie?
Oratorie goală.
– În aceste momente de adunare, de coagulare în Partidul Liberal Reformator, oamenii vin pe doctrină, pe nostalgii, din dragoste pentru un fost prim-ministru sau, dacă ne referim la aleşii locali, pentru că până la urmă trebuie să fie asociaţi cu puterea, să trăiască şi ei? Care ar fi ordinea?
Nu e neapărat o ordine. Am colegi primari liberali care au venit din primul moment şi nu era vorba atunci de nicio ordonanţă de guvern. Poate or fi şi alte categorii. Nu pot să bag mâna-n foc pentru nimeni. Nu-i un efort simplu şi îmi pare rău că nu putem să detaliem acum acest subiect legat de reconstrucţia partidului liberal. Cel puţin în ce mă priveşte aş vrea să schimb puţin mecanica de funcţionare internă a partidului de la sistemul de la vârf în jos în sistemul de jos în sus. Pentru asta trebuie făcute câteva lucruri, dar lucrul esenţial este să deschizi uşile partidului şi să laşi să vină oamenii valoroşi ceea ce nu mai e o practică curentă în partide. La ei uşile sunt închise.
– Asta-i pentru viitor, mai vorbim. Scriam într-un comentariu că până la alegeri sunteţi condamnaţi să mergeţi pe reţeta cu partid de lideri. De acord?
Asta-i adevărat. E adevărat şi e corect. Da, sunt de acord.
– Vin lideri la dv?
Păi, vin.
– Liderii liberali mi se par cam timizi.
Să fim serioşi, care mai sunt liderii din PNL, de la vârf? Nu sunt…
– Pe Pinalti l-aţi pus la colţ în conferinţa de presă. Din liberalii vechi din Neamţ pentru cine aţi păstrat o simpatie?
Eu sunt discret cu lucrurile astea. Dacă m-ai întrebat, dacă insişti, uite, recunosc c-am să vorbesc cu Şerban Strătilă. Şi cu Ion Strătilă.
Interviu realizat de Viorel COSMA
