pietricica turism

De vineri, 21 noiembrie 2014, la Biblioteca judeţeană s-a deschis o expoziţie personală a pictorului Mihai Cuşmir, din Târgu Neamţ. Artistul plastic s-a făcut remarcat în arta plastică acum câteva decenii, după care a ieşit din viaţa artistică mai mulţi ani. De câţiva ani i-am remarcat tablouri expuse pe la diferite expoziţii colective de la Piatra Neamţ, semn că pictorul revine. Tablourile de la Bibliotecă au făcut parte şi din o altă expoziţie a pictorului, deschisă la începutul lunii la Galeriile de artă “Lascăr Vorel”, dar care a trecut neobservată de multă lume deoarece nu a avut un vernisaj oficial. În compensaţie, Biblioteca judeţeană, la iniţiativa directorului acesteia, scriitorul Adrian Alui Gheorghe, găzduieşte, până la 1 decembrie cele peste 20 de tablouri ale pictorului târgnemţean. Mihai Cuşmir e scump la vorbă şi se fereşte de presă. A-i lua un interviu e un chin. Totuşi, câteva crva despre el şi pasiunea sa pentru pictură ne-a vorbit într-o dimineaţă cu ploaie, când se grăbea să ajungă la Târgu Neamţ.

cusmir 02

Domnule profesor, am vrea câteva date ale CV-ului dumneavoastră. Pentru că iubitorii de pictură din Piatra Neamţ vă cunosc mai puţin, am vrea să vă prezentaţi.

– Mă numesc Mihai Cuşmir, sunt născut la 21 octombrie 1937, am lucrat în învăţământ aproape 40 de ani, la Şcoala generală nr. 2 din Târgu Neamţ. Între timp, pe lângă catedră, am şi pictat, am lucrat grafică, pictură, desen.

Când aţi debutat?

– Am terminat în 1963, la Cluj, Institutul pedagogic, la Secţia pictură. În 1965 am debutat cu o expoziţie la Piatra Neamţ. Apoi am avut mai multe expoziţii în Târgu Neamţ, unde locuiesc de când am intrat în învăţământ.

Nu mi-aţi spus unde aţi făcut liceul.

– La Agnita.

De ce acolo?

– Pentru că tatăl meu a fost învăţător şi, fiind basarabean refugiat, a fost numit în învăţământ la o catedră dintr-un sat din zona Hârtibaciului, oraşul Agnita fiind foarte aproape de noi şi pe care îl vizitam destul de des. Acolo am făcut şi liceul.

Nu aţi întreprins nimic pentru a ieşi la publicul iubitor de pictură cu lucrările dumneavoastră în ultimul timp. De ce?

– Am lucrat aşa, pentru mine, mai mult de dragul lucrului. Pentru performanţă – folosesc şi acest cuvânt pretenţios – am început să lucrez doar după ce am ieşit la pensie.

Totuşi, de când pictaţi? Ce note aţi avut la desen?

– Am început să lucrez destul de timpuriu, de pe timpul când eram încă elev. Evident, la desen am avut întotdeauna nota zece. Dar am lăsat pictura vreo 30 de ani. Nu am mai lucrat. Am reluat munca pe şevalet mai intens doar după ce am rămas singur; copii terminaseră facultatea, iar soţia se stinsese din viaţă. Atunci am reînceput să lucrez. Practic, am luat-o de la capăt.

În şcoală, aţi avut vreun profesor care să vă fi evidenţiat talentul, să vă fi remarcat?

– Nu, nu, nu. Şi nici la Cluj, unde am făcut secţia de pictură. Am fost un student obişnuit.

Care e viaţa culturală la Târgu Neamţ?

– Stau mai mult în casă, având în vedere că nici cu sănătatea nu stau prea bine. Dar nu sunt rupt definitiv de viaţa culturală a oraşului. Evident, altădată, acum 40 de ani, alta era viaţa culturală la Târgu Neamţ. Dar şi noi eram mai tineri…

Cum staţi cu vânzările?

– Rău. Ba nu, bine. În sensul că nu am vândut pe nimeni încă…

Mă refeream la tablouri…

– Am înţeles, desigur, sensul întrebării. Eu nu am vândut pe nimeni, alţii da, m-au cam vândut… Dar Dumnezeu e mare iar eu i-am iertat pe toţi. Da, tablourile sunt şi de vânzare. Am câteva, însă, la care ţin foarte mult. Pe acelea nu le vând.

Din ce perioadă de creaţie sunt tablourile pe care le expuneţi pe simezele Bibliotecii judeţene?

– Majoritatea sunt creaţii din ultimul an. Am şi câteva creaţii mai vechi, dar nu mai vechi de cinci ani.

A consemnat Nicolae SAVA