Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, în ziua de 26 aprilie, cererea Cristinei Păvăluţă, directoarea DGASPC Neamţ, de anulare a actului administrativ prin care Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a declarat-o incompatibilă. Hotărârea judecătorească poate fi atacată, în termen de 15 zile, şi în acest caz decizia finală va fi luată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Anul trecut, ANI stabilea că „Păvăluţă Cristina s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 22 aprilie 2013 – 28 ianuarie 2015, întrucât a deținut, simultan cu funcția publică de Director general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț, și funcția de membru în Consiliul de Administrație al S.C. PARKING S.A. (societate de interes local la care Consiliul Local Piatra Neamț este acționar majoritar, cu o cotă de participare la capitalul social/beneficii de 69,51%)”.
Inspectorii de integritate au constatat că dna. Păvăluţă a încălcat Legea 161/2003, care prevede, la art. 94, că potrivit că funcţionarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ din sectorul public.
Potrivit propriei declaraţii de interese, disponibile şi acum pe site-ul Parking SA, Cristina Păvăluţă are (sau avea în 2015) multiple calităţi: acţionar la Parking, membru în Consiliul de Administraţie remunerat cu 11.424 lei pe an, director al DGASPC (funcţie plătită cu peste 32.000 de lei pe an) şi vicepreşedinte al Organizaţiei „Salvaţi copiii” filiala Neamţ. Acum, dacă dna. Păvăluţă se descurcă bine cu atâtea îndatoriri, capacitatea ei nu poate fi decât de invidiat, însă faptul că alergând de la un loc de muncă la altul a călcat „puţin”, vreme de aproape doi ani, Legea de prevenire şi sancţionare a corupţiei, n-a fost trecut cu vederea de instanţă. Şi dacă la Bacău a pierdut, repede, după doar o lună de proces, este puţin probabil ca la Înalta Curte să obţină o altfel de soluţie. Iar consecinţa directă este că riscă să nu mai poată fi director vreme de 3 ani, din momentul în care se pronunţă o hotărâre definitivă.
Dacă nu cumva, înte timp, legea va permite continuarea activității, acest gen de fapte fiind considerate normale. (C.M.)
