Biografia poetului, eseistului, publicistului şi traducătorului Grigore N. Lazu (1845, Cernăuţi – 1898, Piatra-Neamţ) continuă să suscite interesul istoricilor literari spre a înţelege, cu exactitate, itinerariul spiritual şi creator al celui ce a demonstrat (1) unele asemănări între poezia lui George Coşbuc şi cea a unor mari scriitori ai literaturii universale. Printre cei ce au protestat şi au negat orice influenţă străină în poezia lui George Coşbuc se numără Nicolae Iorga, Alexandru Vlahuţă, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Dimitrie Evolceanu şi alţii. Epistolele (2) lui Grigore N. Lazu trimise lui Nicolae Iorga, precum şi altor membri ai familiei marelui cărturar întregesc imaginea de cititor împătimit, de glosator inteligent şi de profund cunoscător al poeziei europene, şi nu numai, a celui ce, un timp, a fost prefect al ţinutului Neamţ. Recent, graţie unor cercetări privind mişcarea literară din Neamţ, am descoperit încă o epistolă, necunoscută până acum, a lui Grigore N. Lazu trimisă lui Calistrat Hogaş. Epistola aceasta este extrem de importantă întrucât conţine informaţii privind colaborarea lui Grigore N. Lazu la revista Asachi, în al cărui comitet de redacţie este inclus şi Calistrat Hogaş, începând cu numărul 2, din anul 1881, precum şi unele aserţiuni despre poezie şi despre creatorii de imagini memorabile.
[Piatra-Neamţ, 20 aprilie 1881] / Măi, băiete amice Hogaş,
Scuză, te rog, scenele noastre literare, dar, uite, şi tu eşti de vină. Întocmai ca şi Goethe, tu nu vrei să înţelegi că unui poet trebuie a se arăta greşelile lui, cu multă circumspecţiune şi înconjur, astfel cere natura, care pare că a grămădit în sânul poetului toată susceptibilitatea posibilă. Astfel a făcut Goethe cu sărmanul Hölderlin, care de supărare şi-a sfârşit zilele în o casă de nebuni, admirat, însă prea târziu, şi plâns de întreaga Germanie. Dă publicării pentru n[umă]r[ul]2 a revistei această poezie (3), ştiu că are să‑ţi placă, eu însă nu dau pe ea nici o ceapă degerată. Şi nemţilor le place să citească asemene[a] tirade în Goethe, fie cât de rău scrise, le va critica însă la alţi poeţi, fie cât de bine scrise de aceştia.
Cât despre Hölderlin, te rog să crezi că niciodată nu s-ar fi înjosit să-şi mânjească pana de poet cu asemene[a] senzitive, tirade, mai mult sau mai puţin lungi, redactate, precât se poate în un stil sucré sau dezesperat după împrejurări, şi sfârşind cu o strofă de senzaţiune, chestiuni de gheşeft literar! Dacă mai ai ceva de corectat la ea, corectează, însă fără să-mi spui nimica, tot astfel să faci şi cu Tullia şi, apoi, să mi-o dai pentru a o studia. Te sărut, Lazu
NOTE
* Originalul acestei epistole, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti.
(1) Grigore N. Lazu – Adevărul asupra poeziilor d[omnu]lui Coşbuc. Iaşi, 1893.
(2) Studii şi Documente Literare. Volumul 8. Corespondenţă literară şi culturală privitoare la anii 1890-1934 şi în special la „Sămănătorul“. Scrisori din anii 1890-1934 către Nicolae Iorga. Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Bucovina“, 1939, p. 313-316. [Sunt publicate cinci epistole ale lui Grigore N. Lazu către Nicolae Iorga şi una către Eleonora Tasu.]
(3) Gr. N. Lazu – O! taci, nu întreba în Asachi, 1, nr. 2, 10 mai 1881, p. 55. (Poezie)
Nicolae SCURTU
