Biografia poetului Emanoil Florens (n. 6 august 1916, Păstrăveni – m. 6 octombrie 1986, Târgu Frumos) conţine unele necunoscute ce se cuvin a fi elucidate printr-o cercetare riguroasă a surselor primare, cât şi a celor secundare, care, uneori cuprind informaţii extrem de preţioase. Poetul Emanoil Florens a debutat în paginile revistei Viaţa literară, publicaţie de critică şi informaţie literară, coordonată cu pricepere de poetul, prozatorul şi memorialistul I. Valerian. Numele său îl întâlnim, de asemenea, în unele reviste de prestigiu, precum Universul literar, Curentul. Magazin literar, Cuget clar, Ritmul vremii, Răsăritul, Cetatea Moldovei, Orizonturi şi Analele Romanului. Poetul Emanoil Florens, spirit constructiv, editează, la Roman, revista Peisaj. Literar, artistic, ştiinţific, în perioada 1–20 mai 1935, unde întâlnim şi colaborările Otiliei Cazimir şi Nicolae Ţaţomir. O efemeridă din care au apărut, doar, trei numere. Emanoil Florens este autorul a două plachete de versuri – Denii (1) şi Apelul visului (2), care, astăzi, sunt nişte rarităţi bibliofilice. Poezia lui Emanoil Florens evocă atmosfera micilor oraşe şi târguri de provincie, unde tinerii nu sunt sceptici, ci îşi proiectează în imagini, ce se reţin, gândurile, sentimentele şi trăirile intime.
E necesar să precizez, aici, că în investigaţiile pe care le-am întreprins în ceea ce priveşte receptarea operei lui Emanoil Florens am găsit, doar, o singură cronică literară (3). Epistola lui Emanoil Florens, necunoscută până acum, este trimisă poetului şi prozatorului I. Valerian (1895-1980), cel care a editat şi condus, cu devoţiune, revista Viaţa literară (1921-1938; 1941), în a cărei arhivă se află unele manuscrise şi însemnări ale poetului din Roman.
PEISAJ / Redacţia şi ad[ministra]ţia / Strada Ştefan cel Mare, nr. 138 / Roman / Roman, 11 iunie 1942
Domnule Valerian, / Din fundul acesta moldovenesc încerc să aprind stele pe cerul înneguratelor nepăsări. Înconjurat de o mână de visători vreau să dau Romanului o revistă literară, nu-i un lucru nou, ci mai degrabă o reeditare a aceleiaşi zbateri de prin [1]935, când, după al treilea număr de apariţie, au îngropat gândurile în pământul lutos al neînţelegerilor. / Acum încerc din nou, cu puteri noi, alături de mai mulţi înţelegători de gânduri frumoase. / Partea cea mai dureroasă, de care atârnă apariţia unei reviste, deci partea financiară, am reuşit s-o înving datorită unui nebun, altfel de calificativ n-am, îndrăgostit de frumos: Nic. Stel. Beldie, fostul conducător al Curierului ieşean. / Am adunat câteva condeie dintre care vă enumăr următoarele: Mihail Chirnoagă, Gheorghe Bezviconi, George Lesnea, Ion Sofia Manolescu, Gheorghe Chiper, Constantin Nonea, Alexandru Epure, Gabriel Oriţă, Teodor Răşcanu, Mircea Grigoriu etc., şi acum dragă domnule Valerian, te rog să primeşti şi d[umnea]ta colaborarea. / Primul număr4 va apărea la 1 iulie c[u]r[en]t şi, credeţi-ne, ţinem foarte mult să vă avem alături de la acest număr chiar. / În 1935, la primul număr, am avut colaborarea regretatului G. M. Zamfirescu, acum voi avea grijă de pomenirea lui şi a celorlalţi dispăruţi ca Silviu Roda (romaşcan), Al. Călinescu, George Petcu şi alţii. / Aşteptând, plini de încredere, manuscrisele matale, primiţi salutul şi admiraţia noastră, Em[anoil] Florens
NOTE
* Originalul acestei epistole, inedite, se află în biblioteca doamnei profesoare Dana Vasiliu, fiica lui I. Valerian.
(1) Emanoil Florens – Denii. Versuri. Iaşi, Editura ziarului „Chemarea“, 1939, 48 pagini + 1 foto bust.
(2) Emanoil Florens – Apelul visului, plachetă intruvabilă. Nu există nici la Biblioteca Academiei Române.
(3) Petronius Bejan – Emanoil Florens – Denii în Ritmul vremii, 3, nr. 42, luni, 8 mai 1939, p. 2, col. 3. 4. Din motive necunoscute, încă, proiectata revistă Peisaj nu a mai apărut.
Nicolae SCURTU
