După cele afirmate de Ţurcanu şi Popa Ţanu, eram constrânşi deci, prin torturi, să facem rău semenului care nu ne făcuse nici un rău. Dacă cei trecuţi, la Piteşti şi Gherla, prin torturi de nesuportat, până la nebunia deznădejdii, judecând omeneşte, aveau o oarecare scuză, ce aveau să facă cei care, de bună voie, conştienţi fiind că fac rău semenului lor, se angajaseră, pentru un blid de linte, pentru o poziţie socială sau pentru un trai mai bun, să-şi vândă sufletul satanei? Ce noapte îngrozitoare (este puţin spus) am trăit noi la Gherla, când Ţurcanu ne-a obligat să acţionăm sub masca făţărniciei, făcând atâta rău semenilor noştri! Se poate oare explica şi înţelege raţional acest fapt, când trebuie să comitem răul fără voia noastră, deşi suntem conştienţi de el? Ce grozăvie, să ştii că faci răul şi totuşi să-l faci! După cum se vede, planul ocultei de a face din noi ceea ce au vrut ei, turnători ordinari, într-o oarecare măsură, a reuşit. Să-mi îngăduie cititorul să vin cu o observaţie făcută de bunul meu prieten, inginerul Costică Cristescu, şeful tineretului ţărănist din Capitală în 1946 şi care, deşi ateu şi invalid, fără mâna dreaptă, îmi făcea următoarea mărturisire: „Dragă prietene, eram scos la muncă să fac corvoadă prin curte; trecusem prin demascări şi, sincer să-ţi spun, până acum n-am înţeles acest fenomen, dar ceea ce îţi mărturisesc este mai mult decât cutremurător: Eram în curtea închisorii, ca în fiecare dimineaţă, şi iată ce am observat: fiind cu mătura în mână şi făcându-mă că lucrez, când ieşeau elevii din camerele de tortură şi se îndreptau spre ateliere, am văzut pe feţele lor atâta groază, atâta frică şi atâta disperare, încât m-am înspăimântat până în adâncul fiinţei mele. Văzând aceşti copii torturaţi, i-am asemuit cu demonii, îngroziţi de porunca lui satan, care-i trimisese din iad pe pământ, ca să înşele oamenii. Îţi mărturisesc că şi pe feţele studenţilor, până a plecat Ţurcanu din Gherla, am observat aceeasi expresie”. Aceste observaţii le făcea un nelegionar şi un necredincios. O imagine mai clară şi mai autentică, nici că se putea da. Ceea ce a spus Cristescu despre tinerii de la Gherla, acelaşi lucru îl spun şi Sfinţii Părinţi în viziunile lor, despre demonii care vin să-i ispitească şi să-i înşele pe oameni. Copiii şi tinerii aceştia erau chinuiţi şi torturaţi, apoi trimişi, ca demonii, în ateliere, să tragă de limbă şi să aducă informaţii despre cei ce lucrau acolo. Doamne, cine ne va crede, cine ne va înţelege, afară de Tine, Preabunule, care numai Tu cunoşti inima omului şi intimitatea conştiinţei lui? Nu încercăm să convingem pe nimeni, nici pe camarazii noştri, şi cu atât mai puţin pe alţii (duşmanii noştri fiind excluşi). Le cerem însă oamenilor cinstiţi – în măsura în care pot şi vor să-şi pună întrebări – să răspundă: ce ar fi făcut ei în locul nostru?
Sursa: fericiti cei prigoniti. net. (Dumitru Bordeianu: “Mărturisiri din mlaștina disperării”)
