„Ţigăncile-s cele mai bune amante“, spune un bătrân trecut de 60 de ani, uitându-se prin ochelarii aburiţi la fustele colorate a două tinere ţigănci, care umpleau budane de cinci litri aplecate la gura robinetelor ce ieşeau din butoaiele de lemn, pline cu mii de litri de agheasmă. „Luăm pentru toată familia, să fie pentru tot anul“, se aude glasul unui ieşean din mulţime, venit de dimineaţă de la ora 06.00 în curtea Catedralei Mitropolitane din Iaşi să stea la slujba de Bobotează şi să se întoarcă acasă cu agheasmă mare. „Nu se strică oricât ai ţine-o în sticlă“… „are puteri miraculoase“ … „îi vindecă pe cei care cred cu adevărat“. Banda se repetă ici-colo în rândul celor 2.500 de ieşeni care au fost ieri la catedrala ieşeană şi care s-au îmbulzit de-ndată ce Înaltpreasfinţitul Teofan a aruncat busuiocul pentru ultima oară deasupra mulţimii.
Cu speranţa că anul acesta îşi vor lăsa necazurile şi durerile în cele 12 butoaie mari de lemn care au găzduit 14 tone de apă sfinţită, ieşenii au luat câte doi-trei, cinci sau chiar 20 de litri de apă odată acasă, în recipiente mari, cărate cu greutate şi umplute până la momentul în care începeau să se verse în drumul spre ieşire. Însă coada era atât de mare, frigul atât de pătrunzător şi vântul de năprasnic, încât ieşenii uitau să mai închidă robinetele butoaielor când terminau de umplut sticlele, şi zeci de litri de agheasmă s-au dus pe apa sâmbetei. Nici cuvintele preoţilor care stăteau de strajă nu i-au mai îmbunat şi nici predica mitropolitului; frigul şi îndârjirea i-au purtat, om cu om, grup cu grup, către butoaiele aliniate în curte.
Îngrămădeală, agheasmă şi frig
Vântul a purtat cu el toate certurile care se năşteau între oamenii ce se îngrămădeau peste gard, să le umple alţii sticlele. Iar frigul i-a purtat cu paşi mărunţi şi coate înmânate rapid spre butoaiele din curtea Mitropoliei. Cei sfioşi stăteau şi aşteptau în spate să-şi umple sticluţe mici, cu câte jumătate sau un litru de agheasmă, în timp ce oamenii care au venit cu recipiente mai mari ocupau agresiv câte un robinet şi nu plecau decât după ce se încărcau cu mai mult decât puteau duce. „Răbdare doamnă, e zi de sărbătoare, de ce vorbiţi urât? Sunt tone de apă, de ce nu vreţi să staţi la coadă?“, îi spune unul dintre jandarmi unei femei care oprea fiecare om cerându-i să îi umple sticlele ca să nu stea la coadă.
Coada nu s-a subţiat până la ora 13.00, deşi slujba, repezită, s-a încheiat în momentul în care trebuia de fapt să înceapă, la 12 fără un sfert. Răbdători, înfriguraţi, oamenii au stat la rândul care se întindea, ca de sărbătoarea Sfintei Parascheva, până în stradă, prin poarta Mitropoliei. „Îi ţin locul lui mamaia, a plecat să ducă un bidon la maşină“, spune un puşti de 12-13 ani aflat pe la jumătatea cozii, de lângă şantierul din curtea lăcaşului de cult.
Cu un fes strâns apăsat pe cap şi îmbrăţişând o sticlă de 2 litri de apă minerală, cel mai mare regret al băiatului e că l-au lăsat la coadă şi când a sfinţit mitropolitul din nou apa, iar pe el nu l-a stropit nimeni cu busuioc şi agheasmă mare. „Mi-a promis mamaia că are ea busuioc în borcan acasă de când a venit popa cu Iordanul. Dar nu-i nimic, beau acu’ nouă zile agheasmă şi mă rog dimineaţă. Să fie bine la toţi şi la toate. Şi lu’ mamaia, şi la preşedinte.“
FOTO: Ziarul de Iași
