Scriitorul şi bibliotecarul Constantin Bostan îşi face o datorie de onoare publicând primele două volume dintr-o ediţie monumentală dedicată celui care şi-a dăruit biblioteca instituţiei unde acesta a lucrat o viaţă, biblioteca judeţeană care poartă numele ilustrului cărturar.
Sub titlul “Martor la Istoria României (1872 – 1960). Jurnal şi epistolar” (Editura Rao, Bucureşti, Proiect susţinut de Consiliul Judeţean Neamţ), Constantin Bostan a transcris şi adunat în această carte, care în final va avea 6 volume, jurnalul celui care a fost bibliotecar la Curtea Regală a Românei şi o parte din scrisorile rămase de la Kirileanu. Preocupările autorului de a scoate la lumina tiparului adnotările zilnice ale lui G.T. Kirileanu au început – aflăm din “nota editorului” – acum 45 de ani, când îşi pregătea lucrarea de licenţă.
De altfel, Constantin Bostan a publicat în 1985, la Editura Eminescu, volumul de mărturii inedite “G.T. Kirileanu sau viaţa ca o carte”. Şi-a continuat apoi munca de “copist” la Biblioteca Academiei, acolo aflându-se manuscrisele care conţineau notele lăsate posterităţii de ilustrul cărturar nemţean. Cele care au mai rămas, pentru că, aşa cum aflăm chiar de la Kirileanu, multe s-au pierdut: “Însemnările mele zilnice pe care le făcusem pe când eram elev la Bucureşti s-au pierdut în timpul războiului al doilea mondial, iar însemnările scrise după ce m-am mutat la Piatra mi-au fost confiscate cu ocazia unei percheziţii. A scăpat numai lădiţa în care sunt însemnările asupra legăturilor mele cu N. Iorga. Rânduindu-le acum, de curând, am constat două epoci deosebite asupra acestor legături: cea până la venirea Regelui Carol al II-lea (când eram în legături foarte apropiate) şi cea din timpul domniei acestuia (când eu, fiind dizgraţiat de Carol al II-lea şi N. Iorga s-a depărtat de mine, ca să nu sufere pe fostul său elev, ajuns conducătorul ţării”.
Primele note ale jurnalului cuprind, în chip fericit zicem noi, adnotări legate de biografia lui Kirileanu, locul naşterii, familia, amintiri din şcoală, liceu, universitate, primele preocupări literare etc. O bună parte din însemnările de la începutul volumului I sunt din perioada când Kirileanu era la Grumăzeşti, în calitate de profesor particular în familia Prinţului Aristide Caradja (1902).
Iată un fragment edificator pentru preocupările cărturarului din acea perioadă: “În privinţa unei găzduiri la Grumăzeşti nu-i nici o greutate. Numai la Târgu Neamţ nu v-aşi putea ieşi înainte decât într-o sâmbătă după amiază, căci peste săptămână sunt ocupat aşa fel cu lecţiile, încât nu dispun de o jumătate de zi. Cât de liniştiţi am sta de vorbă în chilioara mea (care îi în altă clădire decât curtea boierească şi deci suntem departe de proprietar). De la Târgu Neamţ spre Grumăzeşti trecem pe la casa lui Creangă din Humuleşti. Am pune la cale unde şi cum trebuie să se facă crucea de piatră pe care să scrie: Aici s-a născut marele scriitor şi învăţător Ion Creangă. Am strâns deja peste suta de lei şi pe când cei de la Iaşi vor face bustul pentru târgoveţi, eu voi sclipi o cruce simplă de piatră, cam de 3 metri, pe un soclu de 2-3 metri şi vom sărbători c-o panahidă şi cu-n prăznicuţ, după datina bătrânească. Ş-aşa vor vedea humuleştenii că noi, cărturarii, facem pomenire creştinească a celui care nu mai este. Acum bat pene pe lângă primarii din Tg. Neamţ şi din Piatra Neamţ ca să-i interesez pentru aceasta” (Scrisori către Artur Gorovei).
Interesante sunt însemnările lui Kirileanu în urma unor unor întâlniri oficiale sau particulare cu oamenii politici ai vremii, preocupările politice ale acestora, modul lor de a reacţiona în lumea politică. Deosebit de utile sunt notele de la sfârşitul celor două volume, note ce explică nu numai contextul unor însemnări dar şi provenienţa unor documente care sunt inserate în carte. Cartea lui Kirileanu este, graţie îngrijitorului ei, una din cele mai importante apariţii editoriale din ultimii ai în judeţul nostru. O carte care ar trebui să nu lipsescă din biblioteca niciunui nemţean.
Nicolae SAVA
