ion antoniu

Azi se împlinesc 108 ani de la naşterea inginerului electroenergetic Ion S. Antoniu. S-a născut la 27 august 1905 în municipiul Roman, în 1923 îşi ia Bacalaureatul la Vaslui şi este admis la Şcoala Politehnică Bucureşti. În 1928 devine inginer electromecanic diplomat. Urmează completarea studiilor în Franta, iar în 1929 devine inginer electrician diplomat al Şcolii Superioare de Electricitate din Paris. Reîntors de la studii, ocupă un post de inginer electrician la Ministerul Armatei. Tot în acest timp a fost şi membru activ al Comisiei de transmisiuni a armatei. În iulie 1930 a fost angajat la Societatea de Gaz şi Electricitate din Bucureşti, unde a funcţionat până în 1947. La Societatea de Gaz şi Electricitate a întocmit printre altele şi proiectul electrificării staţiilor de pompare a apei pentru capitală, de la Arcuda şi Ulmi, proiectul de electrificare rurală în jurul capitalei şi proiectul de iluminare cu lămpi cu vapori de sodiu a şoselei Bucureşti-Ploieşti – instalaţie care a funcţionat până în 1941. În afară de activitatea de la Societatea de Gaz şi Electricitate din Bucureşti, Ion S. Antoniu, a efectuat: proiectul uzinei centrale hidroelectrice de 100 CP pe Dâmboviţa, pentru alimentarea cu energie electrică a comunei Budeşti;  proiectul uzinei termice, reţelei de distribuţie şi instalaţiilor interioare pentru electrificarea satului Dioşti din Romanaţi;  pentru municipiul Bucuresti a proiectat o fabrică de îngheţată;  pentru oraşul Focşani a întocmit anteproiectul de refacere a uzinei termice.  Începând din anul şcolar 1941-1942, Ion S. Antoniu a suplinit la Catedra de Centrale electrice, transmiterea şi distribuirea energiei electrice, la Politehnica din Timişoara, iar din anul 1946-1947 a predat la şcolile de perfecţionare ale Societăţii Generale de Gaz şi Electricitate din Bucureşti cursurile de electricitate aplicată, curenţi alternativi, măsuri electrice. În 1946 a fost numit titular al Catedrei de Măsuri electrice, la Politehnica din Bucureşti. La 1 aprilie 1947 a fost numit inginer asistent la Institutul Naţional de Cercetări Tehnologice. La 27 octombrie obtine titlul de doctor inginer electrician, cu menţiunea “magna cum laudae”, iar în 1967 titlul de doctor în ştiinţe a fost echivalat de drept cu titlul de doctor docent în ştiinţe. În iunie 1948 a fost numit inginer procurist la Fabrica de Măsuri Electrice Dinamo. În cursul anului 1950, la cererea Ministerului Energiei Electrice, Ion S. Antoniu, împreună cu prof. ing. Al. Popescu, ing. S. Vasilache, a întocmit anteproiectul Laboratorului Central de Electricitate, devenit mai târziu ICPE (Institutul de Cercetări şi Proiectări în Electrotehnică). La 16 iunie a fost numit colaborator ştiinţific al Academiei Române la Institutul de Energetică. La 5 septembrie 1953, Ion S. Antoniu a fost numit profesor de electrotehnică la catedra de electrotehnică a IPB, unde a funcţionat până la 1 iunie 1975, când s-a pensionat. La 23 martie 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, secţia ştiinţe tehnice, iar la 1 noiembrie 1965 a fost numit director al Centrului de Cercetări şi Producţia Aparaturii Ştiinţifice al Academiei Române. Ion S. Antoniu a fost cel care, prin toată activitatea sa, a făcut ca electroenergetica să fie înteleasă de multe generaţii de studenţi şi doctoranzi. S-a stins din viaţă la 10 martie 1987. (N. SAVA)

Articolul precedentAncheta noastră – Grupul de la Durău, după 20 de ani
Articolul următorLiber la apă până pe 22 septembrie