doina popa

Prozatoarea Doina Popa: „Prin Grupul de la Durău am întins o punte către un ideal”

„Pentru mine «Grupul de la Durău» a fost cel mai frumos lucru care s-a întâmplat în această viaţă. A fost aşa, ca şi cum, într-o lume agitată şi cuprinsă de alienare s-ar fi deschis o trapă spre un alt spaţiu, un câmp de energie benefică, ce avea să ne dăruiască pentru mulţi ani, firul viu. Naşul grupului a fost Adrian Alui Gheorghe. Tot el a fixat şi spaţiul unde urma să se desfăşoare experimentul, o bucată de rai străjuită într-o parte de munţi înalţi în altă parte de un râuleţ vijelios şi în altă parte de un deal plin de brânduşe pe care dacă te urcai ca să picoteşti sub soarele de munte era ca şi cum ai fi făcut yoga trăgând în plămâni aerul păstos chiar şi fără să-ţi ritmezi respiraţia după o regulă anume. Nu ştiu câte speranţe ne-am făcut fiecare, odată porniţi la acel prim drum. Dacă avea să nu iasă nimic deosebit ar fi rămas o întâlnire între prieteni şi tot era ceva. Atunci, la început, nu aveam maşini aşa că am plecat spre Durău într-o dubă, închiriată de naşul grupului Adrian Alui Gheorghe, dubă care-şi zgâlţâia cu zgomot tablele abia îmbucate şi scotea un fum de te îneca. Eram cu toţii acolo, glumeam, râdeam, aşezaţi care pe unde printre bagaje şi sacoşe cu de-ale gurii cumpărate din piaţa de la Piatra Neamţ. Mai târziu aveam prea multe maşini de nu mai încăpeau în curte, dar nu ştiu dacă ne simţeam mai bogaţi decât în dubiţa zgâlţâitoare şi plină de fum. Încă de atunci de la prima întâlnire am fost însemnaţi cu firul viu aşa încât, vieţile noastre şi ale familiilor noastre, au început să se împletească într-una singură într-o poveste fără sfârşit. La fiecare întâlnire se mai scria un capitol şi abia aşteptam să ne revedem ca să ne continuăm povestea începută. În curtea cabanei se afla chioşcul sub care se adăpostea masa hexagonală care avea să devină laitmotiv în «Caietele de la Durău». Masa hexagonală a devenit noţiune abstractă titlu de rubrică a dezbaterii pe diferite teme. Când eram oameni normali, în chioşc, la masa hexagonală, mâncam supă a la Nuţi şi friptură preparată de băieţi pricepuţi. Când ne dădeam de trei ori peste cap şi deveneam scriitori, ne aşezam la masa hexagonală, fiecare pe locul ocupat la început şi stabileam ce urma să apară în următorul număr din «Caietele de la Durău» şi toate problemele organizatorice legate de apariţia revistei. Dacă nu am fi scos revista, probabil că întâlnirile noastre ar fi rămas într-un semianonimat. Deşi e cam greu, în lumea scriitorilor, să păstrezi secretul mai ales că întâlnirile noastre aveau să se nuanţeze – mai aveam şi câte un invitat ales pe sprânceană. În tot cazul prin «Grupul de la Durău» noi am întins o punte către un ideal. Şi atunci când ceva iese de sub tipar începe să deranjeze. Şi atunci mai multe forţe potrivnice din afară şi din noi s-au aliat ca să ne dărâme. Din păcate nici noi nu am găsit în interiorul nostru tăria de a continua. A rămas doar firul viu care ne mai animă din când în când. Într-o zi tocmai acest fir viu va ajunge să ne strângă sub aceleaşi auspicii. «Grupul de la Durău» şi «Caietele de la Durău» fac parte din literatură şi din istoria ei. Şi a rămas în conştiinţa multora ca un experiment literar”.

A consemnat Nicolae SAVA

Articolul precedentEPOCA DE PIATRA NEAMȚ
Articolul următorEnergeticianul Ion S. Antoniu – 108 ani de la naştere