geraldine-chaplin-

Charlie Chaplin, tată a 12 copii, în 1965, fiind la venerabila vârstă de 76 de ani, a scris o scrisoare fiicei sale de 21 de ani, Geraldine, care încerca să-şi facă o carieră în lumea dansului, la Paris. Este un exemplu de dragoste paternă şi grijă, de tristeţe şi bucurie, mândrie şi îngrijorare, înţelepciune adunată de-a lungul anilor, care s-au păstrat în cel mai mare actor al tuturor timpurilor.

“Fetiţa mea!

Acum este noapte. Noaptea de Crăciun. Toţi soldaţii înarmaţi din mica mea cetate au adormit. Fratele tău şi sora ta dorm. Chiar şi mama ta doarme. Aproape că nu am trezit puişorii adormiţi, când m-am pornit în camera asta semiluminată. Cât eşti de departe de mine! Şi să orbesc dacă nu văd imaginea ta în faţa ochilor mei tot timpul. Portretul tău stă aici pe masă şi aici în inima mea. Dar unde eşti tu? Acolo, în Parisul de poveste, dansezi pe măreaţa scenă  teatrală de pe Champs-Élysées. Ştiu asta prea bine şi totuşi mi se pare că aud paşii tăi în liniştea nopţii, văd ochii tăi, care strălucesc ca stelele pe cerul de iarnă. Aud cum interpretezi în spectacolul de Crăciun rolul frumoasei persiene înrobită de hanul tătar. Fii o frumoasă şi dansează! Fii o stea şi străluceşte! Dar dacă extazul şi mulţumirile publicului te vor îmbăta, dacă mireasma florilor te vor ameţi, aşează-te în colţ şi citeşte scrisoarea mea, ascultă-ţi glasul inimii. Sunt tatăl tău, Geraldine! Eu, Charlie, Charlie Chaplin! Ştii tu oare câte nopţi am stat lângă patul tău când erai mică şi îţi povesteam basme despre frumoasa adormită, despre dragonul care nu doarme niciodată? Şi când somnul îmi biruia ochii bătrâni râdeam de el şi îi ziceam: «Pleacă! Somnul meu e ţesut din visurile fiicei mele!» Ţi-am văzut visurile, Geraldine, ţi-am văzut viitorul, ziua ta de azi. Am văzut o fată dansând pe scenă, o zână alunecând pe cer. Auzeam cum  vorbea publicul: «Vedeţi fata aceasta? Este fiica unui bufon bătrân. Mai tineţi minte? Îl chema Charlie». Da, eu sunt Charlie! Sunt acel bufon bătrân! Astăzi este rândul tău. Dansează! Eu am dansat în pantaloni rupţi, largi, dar tu dansezi în costum de mătase de prinţesă. Aceste dansuri şi furtuna de aplauze te vor înalţa la cer. Zboară! Zboară acolo! Dar coboară şi pe pământ! Trebuie să vezi viaţa oamenilor, viaţa dansatorilor de pe stradă, care dansează tremurând de frig şi de foame. Eu am fost ca ei, Geraldine.

Am plâns mai mult decât au râs ei

În acele nopţi magice când tu adormeai leganată de poveştile mele, eu stăteam treaz. Mă uitam la faţa ta, ascultam bătăile inimii tale şi mă întrebam: «Charlie, oare acest pisicuţ într-o zi te va recunoaşte?» Nu mai ştii, Geraldine. Multe poveşti ţi-am spus în acele nopţi îndepărtate, dar poveste mea – niciodată. Dar ea este interesantă. Este despre bufonul flămând, care cânta şi dansa în cartierele sărace ale Londrei şi pe urmă strângea pentru binefaceri. Iată povestea mea! Am cunoscut şi foamea şi ce înseamnă să nu ai un acoperiş deasupra capului. Mai mult decât atât, am simţit durerea umilitoare a măscăriciului hoinar, în pieptul caruia se frământa un ocean de mândrie; şi această mândrie era rănită dureros de monedele aruncate. Şi totuşi sunt viu, aşa că să lăsam asta. Mai bine să vorbim despre tine. După numele tău – Geraldine – urmează familia mea – Chaplin. Cu această familie, mai bine de 40 de ani am amuzat oamenii. Dar eu am plâns mai mult decât au râs ei. Geraldine, în lumea în care trăiesti, există nu numai dansuri şi muzică! La miezul nopţii, când ieşi din sala imensă, poţi să uiţi de admiratorii bogaţi, dar nu uita să întrebi şoferul taxiului, care te va duce acasă, de soţia sa. Şi dacă este însărcinată şi nu au bani de scutece pentru viitorul copil, pune-i nişte bani în buzunar. Am dat ordin la bancă să-ţi plătească aceste cheltuieli. Dar celorlalţi plăteşte-le exact cât le datorezi. Din când în când mergi cu metroul sau cu autobuzul, mergi pe jos şi cunoaşte oraşul. Priveşte mai atent la oameni! Uită-te la văduve şi copii orfani. Măcar o dată pe zi vorbeşte-ţi aşa: «Sunt la fel ca ei». Da, eşti una cu ei, fetiţa mea! Mai mult decât atât. Arta, înainte să dea aripi omului, ca el să zboare în sus, îi rupe picioarele. Şi dacă va veni ziua când te vei simţi mai presus decât publicul, părăseşte scena imediat. Cu primul taxi mergi prin periferiile Parisului. Îl ştiu foarte bine! Acolo vei vedea multe dansatoare ca tine, poate chiar mai frumoase, mai graţioase, cu mai multă mândrie. Acolo nu va fi nici urmă de reflectoarele orbitoare ale teatrului tău. Reflector pentru dânsele este luna.

Nu îţi vinde inima pentru aur şi bijuterii

Uită-te bine! Nu dansează ele mai bine decât tine? Recunoaşte, fetiţa mea! Întotdeauna se va găsi acela care dansează, joacă mai bine decât tine! Şi ţine minte: în familia lui Charlie nu a fost nici unul care să fi certat şoferul de taxi sau să râdă de săracii care locuiesc pe malurile Senei. Eu voi muri, iar tu vei trăi. Vreau ca tu niciodată să nu ştii ce e aceea sărăcie. Cu această scrisoare îţi trimit o carte de cecuri, pentru ca tu să poţi cheltui cât îţi doreşti. Dar când vei cheltui doi franci să nu uiţi că al treilea nu e al tău. El trebuie să îi aparţină unui necunoscut care are nevoie de dânsul. Iar tu vei găsi repede unul. Trebuie numai să vrei să-i vezi pe aceşti săraci necunoscuţi şi îi vei întâlni oriunde. Vorbesc cu tine despre bani, deoarece le-am cunoscut puterea demonică. Am petrecut foarte mult timp la circ şi tot timpul îmi făceam griji pentru echilibrişti. Şi trebuie să-ţi spun că oamenii cad cel mai des pe pământul tare, mai des decât echilibriştii de pe sârmă. Poate la vreo petrecere selectă te va orbi strălucirea vreunui diamant. În acel moment el va deveni acea sârmă periculoasă şi căderea este inevitabilă. Poate, într-o bună zi, o să te cucerească chipul frumos al unui prinţ. În acea zi vei deveni un echilibrist lipsit de experienţă, iar aceştia cad de fiecare dată. Nu îţi vinde inima pentru aur şi bijuterii. Află că cel mai mare diamant este soarele. Din fericire el străluceşte pentru toţi. Când va veni vremea şi te vei îndrăgosti, iubeşte acea persoană din toată inima. I-am spus mamei tale să-ţi scrie despre asta. Ea întelege dragostea mai mult decât mine şi e mai bine ca ea să discute despre acest lucru cu tine. Munca îţi este grea, ştiu asta. Corpul îţi este acoperit de o bucată de mătase. Pentru artă poţi să apari pe scenă şi dezbrăcat, dar să te întorci de acolo trebuie nu numai să fii îmbrăcat, dar şi mai curat. Sunt bătrân şi poate, cuvintele mele sună amuzant. Dar, după mine, trupul tău dezgolit trebuie să aparţină numai celui care îţi iubeşte sufletul dezgolit. Nu este grav, dacă părerea ta în această privinţă este veche de zece ani, adică aparţine timpului trecut. Nu-ţi fie frică, aceşti zece ani nu te vor îmbătrâni. Dar oricum nu ar fi, vreau ca tu să fii ultimul om care va deveni locuitor al insulei goilor. Ştiu că taţii şi copiii duc o luptă veşnică. Lupta cu mine, cu gândurile mele, fetiţa mea! Nu iubesc copiii ascultători. Şi cum nu au căzut lacrimi din ochii mei pe această scrisoare, vreau să cred, că această noapte de Crăciun este noaptea minunilor.

Îmi doresc să se întâmple o minune şi tu să întelegi cu adevărat ce am vrut să-ţi spun. Charlie a îmbătrânit, Geraldine. Mai devreme sau mai târziu în loc de rochia albă de scenă va trebui să îmbraci veşminte de doliu ca să vii la mormântul meu. Acum nu vreau să te întristez. Dar din vreme în vreme uită-te în oglindă – acolo vei vedea trăsăturile mele. În venele tale curge sângele meu. Chiar şi atunci când sângele se va opri în vasele mele, vreau ca tu să nu îl uiţi pe tatăl tau. Nu am fost un înger, dar întotdeauna am încercat să fiu om. Încearcă şi tu.

charlie-3

Te sărut, Geraldine!

Al tău, Charlie,

decembrie 1965”

Sursa: Amos News

Notă: intertitlurile aparţin redacţiei