Utta-Siegrid Konig: “Rondeluri”
Autoarea îşi publică o ediţie bibliofilă a rondelurilor sale, sub girul Editurii “Cetatea Doamnei”, în condiţii grafice de excepţie, sub titlul “doar calendare fără file?”, volumul beneficiind de o prefaţă semnată de poetul Şerban Codrin. Textele, tipărite numai pe filele fără soţ, cu ilustraţii de Ioana Cucu, sunt împărţite în patru capitole distincte: rondelurile spiritului, ale unei regăsiri, unei priviri albastre, ale anotimpurilor. Discursul liric din aceste rondeluri trădează o sensibilitate în stare de alertă, el devenind un fel de exerciţiu de purificare pentru autoare. Textele volumului oscilează între pastel şi romanţă, dar aflăm şi versuri care pot face obiectul unei cărţi pentru copii, precum cel intitulat “Rondelul furnicilor”: “Drumu-i lung pe balustradă / pentru lumea de furnici./ Nici un risc, nu pot să cadă, / accidente nu-s pe-aici. // La un bob de-orez fac coadă / şi-l feresc de inamici./ Drumu-i lung pe balustradă / pentru lumea de furnici. // totuşi, brusc, o ambuscadă: / două labe de pisici / şi doi ochi ce vor să vadă / răspândirea-ntregii frici. / Drumu-i lung pe balustradă”. Autoare şi de sonete sau haiku-uri, Utta-Siegrid Konig este o prezenţă discretă în lirica nemţeană care aduce de fiecare dată prin cărţile ei o impresie, plăcută, de senzualitate rafinată, un amestec de nostalgie vaporoasă şi ardere mocnită.
Constantin Alupului Rus: “M”
Cu acest titlu ciudat, “M”, ce poate fi interpretat după imaginaţia fiecărui cititor, fostul director al Centrului de cultură “Carmen Saeculare”, cel care a creat vreo 20 de ediţii ale “Vacanţelor muzicale”, publică la Editura “Capriccio” din Piatra Neamţ o culegere de versuri. Nu ştim când or fi fost scrise textele din acest volum, dar descoperim, nu fără surprindere, că majoritatea au ca temă iubirea. Scenariile lirice nu au nimic ostentativ, contrafăcut, regia poemelor este abil construită, sugestia lirică este elegant prezentată, iar atmosfera poemelor este uneori fastuoasă şi ritualică, alteori voluptoasă şi directă precum în acest sonet: “Din explozia-ţi solară / Caut printre frunze moarte / Un grăunte de căldură / Între coapsele-ţi curbate. // Caut printre frunze moarte / Mugurii din sânu-ţi cald / Adormiţi ca dulce şoapte / Ce pe buze mă mai ard…” Versurile nu sunt lipsite de eleganţă, poate excesul poetizant din unele texte le fac puţin decorative, uneori reci, suficiente în ornamentaţia lor. Însă, autorul se dovedeşte a fi un abil mânuitor al metaforelor iar ingeniozitatea este la ea acasă. Închei cu alte două strofe, la fel de frumoase ca şi cele de mai sus: “Te voi iubi în felul meu pervers / Îndrăgostit de coapsa ta minune / De ochii tăi, un univers / De înger, demon şi genune. / Îndrăgostit de coapsa ta minune / Te voi iubi precum în vis / Când simţi că zbori în altă lume / Sau ai căzut în Paradis…”
