* profesorul Dan Valentin împlineşte, astăzi, 70 de ani
Tenace, vulcanic, pasionat, perseverent. Doreşte să readucă echipa în Liga Naţională. Antrenorul emerit de handbal Dan Valentin sărbătoreşte astăzi 70 de ani de viaţă şi peste 35 de ani de activitatea handbalistică. Tehnicianul divizionarei A, HCF, s-a născut pe 2 decembrie 1943 în Piatra Neamţ. Practicant al jocului cu mingea mică la Chimia Făgăraş, Rapid Bucureşti şi Relonul Săvineşti, Dan Valentin alcătuieşte în 1969 o grupare de fete, Relonul, la solicitarea sindicatului CFS Săvineşti. Cu această echipa nou apărută, peste 15 ani, în 1984, va ajunge în elita handbalului românesc.
”În 1969, antrenorul prof. Dan Valentin, la solicitarea sindicatului CFS Săvineşti, a format o echipă feminină de handbal. Din acest nucleu, el a creat o formaţie competitivă, cu care a promovat în divizia B, în 1976. Munca de construcţie a continuat cu tenacitate, mărindu-se aria selecţiei elementelor tinere, depistate pe raza judeţului. Aşa au apărut în echipă Daniela Popa, Maria Bucur, Ana Stoian, Felicia Canovschi, de la Clubul Sportiv Şcolar. Iuliana Sansu, Valeria Susanu, Valeria Dumea, Marcela Balint-de la Liceul din Săbăoani, altele formate lângă echipă-Coca Pânzaru, Mariana Afdode, Marilena Iulişca, Rodica Antoniu, crescute pe lângă ex-divizionarele Rada Scarlat şi Maria Sinăuceanu. (Alexandru Iacob, “Lupta pentru locul întâi”, Ceahlăul, 13 noiembrie 1982).
Cel mai frumos meci
Meciul de la la finalul stagiunii 1994/1995, când Fibrex a învins marea favorită Chimistul Rm. Vâlcea (printre jucătoare se număra atunci şi celebra Mariana Târcă), care în urma acestui insucces a pierdut titlul naţional în favoarea Ştiinţei Bacău, a rămas în memoria profesorului pietrean ca fiind unul dintre cele mai frumoase din carieră.
“Datorită lui Dan Valentin, handbalul nu va muri la Piatra Neamţ!”
Aflată la Piatra Neamţ în această vară, Luminiţa Huţupan-Dinu, cel mai bun portar al lumii, a făcut un apel pentru ca formaţia pietreană să beneficieze în continuare de atenţia autorităţilor locale şi judeţene şi să ajungă,de ce nu, din nou în elita internă. “Handbalul nu va muri la Piatra Neamţ. Şi asta datorită domnului profesor Dan Valentin care aleargă de dimineaţa până seara să caute bani şi oameni care să-l ajute să facă faţă fiecărui meci, fiecărui campionat. Eu de aici am plecat spre marea performanţă. Mă mândresc cu acest oraş. Sunt convinsă că va veni cineva şi va descoperi munca voastră, a jucătoarelor şi a antrenorului şi o să vă ajute mai mult decât s-a făcut până acum”.
Tehnician emerit din 2011
În 2011, tehnicianul Dan Valentin a fost răsplătit de forul de specialitate cu titlul de antrenor emerit în handbal. Distincţia i-a fost conferită în sala polivalentă pietreană în timpul desfăşurării festivităţii de premiere de la “Trofeul Carpaţi” la handbal masculin. „Este un premiu al handbalului feminin pietrean, nu al meu personal. Este un titlu care recunoaşte munca oamenilor ce încep de jos, cu greutăţi şi care sfârşesc prin a deveni valori ale handbalului. Mă refer aici la Luminita Huţupan, la Iulia Puşcaşu, la Camelia Bucur, la Anca Huţupan, la Valentina Călian sau Gabi Căescu”.
A avut un unchi celebru
Dan Valentin a avut un unchi celebru. Este vorba despre Dumitru (Demetre) Dan, primul român care a parcurs 100.000 km pe jos, în jurul lumii, în 6 ani (1910-1916). “Posedă acte, documente din 76 de state care pot fi vizitate la locuinţa sa din Buzău, bd. Lenin, nr. 38. În timpul călătoriei a rupt 497 de perechi de opinci şi 28 de costume naţionale. Vorbeşte mai multe limbi străine. Telefon: 12712”. Familia profesorului Dan Valentin a primit acest suvenir pe 4 iunie 1973 cu următorul text: “cu plăcere ofer autograful şi fotografia mea nepoţilor, mari admiratori ai mei”. Dumitru (Demetre) Dan a murit în 1979 şi este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Buzău.
– La Mulţi Ani! Sărbătoriţi 70 de ani de viaţă şi peste 35 de ani de handbal.
– Sunt pregătit să susţin, în continuare, performanţa. Sunt multe lucruri care nu depind numai de mine. Handbalul feminin nu necesită foarte mulţi bani. Vrem ca fetele să aibă locuri de muncă. Cred că în doi ani putem reveni în Liga Naţională şi să umplem sala polivalentă.
– Sunteţi pietrean get-beget ?
– Da. Sunt născut în Piatra Neamţ, am fost 4 ani la Făgăraş unde am făcut o Şcoală Tehnică pe lângă Combinatul Chimic din localitate. Am revenit la Piatra Neamţ, iar din 1969 am construit o echipă pe lângă Uzina de Fire şi Fibre Sintetice de la Săvineşti, echipă care s-a numit pe rând Relonul, Fibrex şi acum HCF.
– Domnule profesor, de cele mai multe ori începuturile sunt întâmplări… De ce handbalul ?
– Mi-au plăcut jocurile sportive, mi-au plăcut şi fotbalul şi voleiul. Eram aproape de maturitate când handbaliştii tricolori au ieşit campioni mondiali. Ţara noastră se mândrea cu naţionala, care în acei ani era formată din Moser, Redl, Ivănescu, Hnat. Meciurile erau transmise la televiziune, la radio, eu eram la Făgăraş, într-un oraş ardelean, unde handbalul era înaintea fotbalului. Şi a început să-mi placă.
– Părinţii v-au lăsat să vă îndreptaţi spre sport?
– Tatăl meu m-a îndrumat spre sport. Îi plăceau mult fotbalul, echipa Ceahlăul. Am fost dus de mic la fotbal. Am făcut şi atletism (proba de aruncare a ciocanului) care m-a format ca un sportiv complet.
– Cui doriţi să mulţumiţi ?
– În special soţiei, care nu a făcut sport de performanţă, dar care întotdeauna m-a înţeles. Le mulţumesc părinţilor şi fiului meu, tuturor jucătoarelor pe care le-am pregătit. Ei toţi mi-au dat curajul şi puterea de a continua. Le mulţumesc şi autorităţilor locale şi judeţene, firmelor care mă ajută.
– Handbalul a progresat foarte mult în ultimul deceniu.
– Handbalul s-a mai înăsprit. Jocul în apărare este mai dur. Trebuie să stai mai bine pe picioare. La fete am reuşit să rezistăm de mulţi ani la un nivel înalt internaţional şi încă cred că vom mai sta în zona asta elitistă.
– Cu antrenoratul cum a fost, cum aţi început ?
– Am început să antrenez în timp ce eram student la ICF Bucureşti. Am crescut odată cu echipa care a luat fiinţă în 1969. Sunt peste 35 de ani de când sunt în slujba acestui sport. Am avut şi rezultate foarte bune. Multe jucătoare au ajuns la un nivel foarte înalt după ce au trecut pe la echipa pietreană, multe au ajutat această echipă de la începuturi şi până au renunţat la activitatea sportivă ca Valentina Călian şi Camelia Bucur.
– Răutăcioşii v-ar întreba de ce nu lăsaţi handbalul feminin să moară la Piatra Neamţ, aşa cum a făcut SC FibrexNylon în 2001.
– Ei nu ştiu ce înseamnă sportul de performanţă, nu ştiu tradiţia acestei echipe, nu ştiu de unde am plecat şi unde am ajuns. Luminiţa Huţupan Dinu (cel mai bun portar al lumii) este în vârful piramidei handbalului pietrean. Ea a fost în echipa noastră nu un an sau doi, ci nouă ani şi a plecat de aici direct la lotul naţional şi la echipa campioană Oltchim. Mai sunt Carmen Stoleru, Paula Pavăl, Iulia Puşcaşu Curea, Gabriela Mihalschi, Adina Ghidoarcă. Apoi avem segmentul nostru de spectatori. Oamenii ţin foarte mult la echipa noastră.
Ana MOISE
Iulia Puşcaşu Curea: “La mulţi Ani, multă sănătate şi bucurii! Pentru că handbalul este viaţa dv, vă doresc să reuşiţi să readuceţi echipa în primul eşalon. Dan Valentin şi HCF Piatra Neamţ au fost o rampă de lansare către Oltchim, unde am cunoscut marea consacrare. Vă mulţumesc pentru ce aţi făcut pentru mine!”.
Camelia Bucur: “Multă sănătate, putere de muncă şi multe realizări! La Mulţi Ani domnule profesor! De la 18 ani am crescut lângă dv. şi am obţinut rezultate importante împreună. Vă apreciez şi respect foarte mult şi vă doresc să nu vă pierdeţi speranţa în revenirea echipei în prima ligă“.
