Mai multe medicamente prescrise pentru diferite tulburări psihice se găsesc foarte greu sau lipsesc cu desăvârșire din farmacii și spitale, au anunțat miercuri, printr-un comunicat, Asociația Ambulatoriului de Psihiatrie (AAP), Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie (ARPP), Asociația Spitalelor Publice de Psihiatrie (ASPP) și Societatea de Neurologie și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din România (SNPCAR). Lipsa acestora nu a fost semnalată numai în România, ci în întreaga Europă, de 23 de ani.
Din această listă fac parte stimulante ale sistemului nervos central: Metilfenidatul (folosit pentru ADHD), Lisdexamfetamina – care „nu a existat niciodată” în România − (pentru tulburare de alimentație compulsivă etc.), antidepresive ISRS: Fluoxetina (pentru depresie majoră, tulburare obsesiv-compulsivă, tulburări de panică etc.), Paroxetina (pentru tulburare de stres posttraumatic etc.), Litiu − care „a existat în urmă cu zeci de ani” la noi – (un stabilizator al dispoziției, utilizat pentru tulburare bipolară etc.), „marea majoritate a antipsihoticelor”: Quetiapina (pentru schizofrenie, tulburare bipolară etc.), Haloperidol (schizofrenie, sindromul Tourette, tulburări severe de comportament etc.), Plegomazin/Clorpromazina (schizofrenie, sindrom paranoid cu halucinații, „faza maniacală a tulburării afective bipolare, psihoze apărute în cadrul bolii epileptice” etc.), Clopixol/Zuclopentixol (pentru schizofrenie, alte psihoze în care predomină: „halucinațiile, delirul, tulburările de gândire, agitația, neliniștea, ostilitatea și agresivitatea”) etc și „LAI (Long Actinng Injectable – antipsihotice cu eliberare prelungită, esențiale pentru pacienți cu psihoze, stabilizați deja)”. Din spitalele din țară, lipsesc antipsihoticele injectabile, printre care și Haloperidolul, Plegomazinul, Clopixolul.
Pacienții diagnosticați cu astfel de afecțiuni, inclusiv familiile lor, sunt nevoiți să caute exhaustiv medicamentele prescrise în tratamente, iar uneori aceștia se lovesc de realitatea în care medicamentele sunt de negăsit în farmacii. Mai mult decât atât, nu le sunt oferite „informații clare despre reluarea aprovizionării, în timp ce medicamentele pe care le mai au se epuizează”, arată comunicatul.
„O rețetă nu este suficientă dacă medicamentul nu se găsește!”, avertizează asociațiile semnatare și de aceea, ele solicită Ministerului Sănătății, Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), să adopte „măsuri coordonate pentru restabilirea aprovizionării și prevenirea acestor lipsuri, precum și informații actualizate despre termenele de reaprovizionare și soluțiile concrete de acces la tratament”: „Cerem sprijinul autorităților pentru ca oamenii care trăiesc cu afecțiuni psihice să își poată exercita dreptul la sănătate și tratament adecvat – esențial pentru o bună calitate a vieții, fără întreruperi”.
Asociațiile semnatare trag un semnal de alarmă deoarece în cazul în care tratamentul este întrerupt involuntar, pacienților le pot reapărea simptomele sau acestea li se pot agrava, se pierde stabilitatea obținută, se poate declanșa sevrajul, fiind necesară spitalizarea. „Înlocuirea unui medicament nu este întotdeauna posibilă sau potrivită: tratamentul este individualizat, iar orice schimbare necesită evaluare medicală și monitorizare”.
Art. 20 din Legea sănătății mintale Nr. 487/2002 prevede accesul gratuit la medicamente pentru persoanele cu tulburări psihice monitorizate în ambulatoriu, costurile fiind suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Însă „pentru ca acest drept să poată fi efectiv exercitat, medicamentele trebuie să fie disponibile”.
Sursa foto Antena 3
