Fragmentele de înregistrări video difuzate de Antena 3, miercuri seară, care l-ar incrimina pe Mircea Băsescu, nu spun mare lucru. Trebuie să fii apucat rău de tot împotriva fratelui său, președintele României, ca să tragi concluzii din acele decupaje. Nu ține nici cu intoxicarea că s-ar deduce nu-știu-ce dă satisfacție unui popor care a votat covârșitor în favoarea concedierii matrozului-șef de la Cotroceni pe 29 iulie 2012. Pur și simplu, nu se deduce. Acele decupaje, așa cum au fost prezentate, nu sunt convingătoare. Convingătoare ar putea fi înregistrările în integralitatea lor, coroborate cu alte probe, cu precizarea exactă a datei și contextului realizării lor. Nu este exclus ca difuzarea unor fragmente mai ample să ridice semne mari de întrebare asupra partiturii interpretate de Mondial Junior și să indice „dirijorii”. Este știut că denunțătorii dotați cu tehnică specială, înainte de-a merge „în documentare”, trec printr-un instructaj de specialitate, care-i cu atât mai laborios cu cât au minte mai puțină.
Ce-a urmat după difuzarea bucăților de film sare și de pe orbitele circumterestre înalte. Telejustiția românească a luat-o razna cu totul. Acuzatorii publici din epoca neagră a aprofundării stalinismului în versiune românească s-ar fi uitat cu invidie la personajele care cereau arestarea lui Mircea Băsescu la ora 6 dimineața și îl somau pe președinte să plece. Că afacerile și combinațiile dubioase ale frățiorului au fost dezvăluite și probate în alte rânduri, fără a se întâmpla ceva, este una, una tare dureroasă. Românii sunt indignați, scandalizați, sătui, dar să faci trotil din niște fragmente video e prea de tot. Aici nu mai ține cu justificarea, cu acceptarea de măsuri și reacții extreme față de acțiuni extreme. Furia cu care s-a încercat să ni se impună concluzii este nemaiîntânită. Tot pe-acolo se situează avertismentul transmis Ambasadei SUA. Dacă se mulțumeau cu difuzarea imaginilor, eventual cu oarece comentarii vehemente, dar pertinente, era în regulă. Din clipa în care dai comandă de arestări și demisii, problema cea gravă se mută în altă parte. Precedentul creat nu a deschis fronturi de luptă străine de civilizație, ci a făcut praf și pulbere toate fronturile imaginabile.
La un grad de pericol dificil de evaluat în acest moment se ridică mesajul transmis de un om de televizuină cu foste pretenții de analist militar. După ce trage concluzia că „banii au fost luați pentru influențarea actului de justiție, pentru trafic de influență, pentru aranjamente politice la cel mai înalt nivel în vederea scăpării de închisoare a interlopului Bercea Mondial” și se agață viguros de președinte, anunță că, începând cu dimineața zilei de joi, 19 iunie a.c., orice politician român – fără excepție de nume, funcție și afinități politice! – care nu acționează ferm și concret în vederea demisiei lui Traian Băsescu din funcție este complice cu acesta. Directiva este o amenințare pe față. E adresată politicienilor ca să-nțeleagă românii cine-s jupâni în țară, cine e la comandă. Demisia președintelui chiar nu mai are importanță.
Viorel COSMA
