pietricica turism

tt-aproape-01tt-aproape-03tt-aproape-04Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ anunţă deschiderea stagiunii 2016-2017, sâmbătă, 17 septembrie.

Spectacolul de deschidere, care va avea loc, la Sala Mare, de la ora 19:00, va fi “Aproape”, de John Cariani, în regia lui Vlad Cristache.

“Acest spectacol, foarte bine primit de către publicul din Piatra Neamţ şi de către critica de specialitate, a fost selectat pentru a participa la 3 festivaluri naţionale în perioada imediat următoare, după cum urmează:

  • pe data de 21 septembrie, trupa Teatrului Tineretului va juca, în cadrul Festivalului de Teatru TRAGOS Tulcea, în Sala Mare a Teatrului Jean Bart, de la ora 19:00.
  • pe 23 septembrie, spectacolul se va juca în cadrul Festivalului ZILE ȘI NOPȚI DE TEATRU LA BRĂILA, în Sala Mare a Teatrului Maria Filotti, de la ora 18:00.
  • pe 25 septembrie, va avea loc o nouă reprezentaţie în cadrul Festivalului de Teatru EXCELSIOR TEEN-FEST Bucureşti, în Sala Mare a Teatrului Excelsior, de la ora 18:00”, se precizează în comunicatul de presă al Teatrului Tineretului.

Al doilea spectacol cu piesa “Aproape” va avea loc, duminică, 18 septembrie, de la ora 19:00, tot în Sala Mare. (M. CONSTANTINESCU)

Păreri ale criticii de specialitate:

“Spectacolul cel mai plăcut de la Piatra Neamţ a fost Aproape, în original Almost, Maine, de John Cariani. Spectacol de un umor şi o spiritualitate delicată rar întâlnite pe o scenă. (…) Pe scenă avem câteva întâmplări de dragoste între oameni foarte tineri, cu o excepţie poate, de o poezie deloc ostentativă, care trece foarte bine în sală. Tablourile cu log în coadă au, pe lângă personaje, nişte povestitori, un fel de cor antic – deloc antic şi de demult, care imprimă ritmul spectacolului, dar îi dă şi o coloratură de umor fin” – Nicolae Prelipceanu, Tur de orizont. Teatrul Tineretului Piatra Neamţ (Viaţa Românească, nr. 3/ 2016)

“În montarea ceva mai frustă, mai realistă, mai ironică realizată la finele anului 2015 la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, regizorul Vlad Cristache are în vedere circularitatea textului. Scontează inteligent pe valorarea prologului şi a epilogului între copertele cărora sunt încadrate 6 poveşti de dragoste, care de care mai nostime. Dar şi pe aceea a Interlogului, al cărui rost nu este exclusiv acela de a ne reaminti de unde a pornit totul, ci şi de a ne spune câtă nefericire aduce cu sine singurătatea. Spectacolul devine tot mai insistent, dar deloc didactic ori obositor, o pledoarie pentru iubire şi pentru inimi calde. (…) Fiecare dintre cele 6 secvenţe, ca şi Interlogul, de altfel, are individualitatea ei, stilul său propriu. Ceea ce e foarte bine. Încă şi mai bine e că fragmentarismul textual dobândeşte în montare organicitate şi unitate. Iar actorii din distribuţie dau semne că sunt convinşi de propunerile regizorale venite din partea lui Vlad Cristache” – Mircea MORARIU, Dragostea la temperaturi scăzute (Teatrul azi, nr. 5-6/ 2016)

“… în Aproape fiecare secvenţă şi individ devin plasture universal impregnat de tandreţe surâzătoare. (…) actanţii, tinzând către diseminarea policromă boreală, sunt atraşi unul spre altul printr-un magnetism paradoxal; nu degeaba, pentru a fi împreună, Ginette trebuie să dea ocol pământului pentru a ajunge aproape, nu departe, adică în braţele lui Pete.  (…) Un umor recitit ingenios, pentru a-i deschide ferestrele către conotaţii şi căi neaşteptate, dar limpede coerente” – Doru MAREŞ, Transa de a fi (Yorik.ro, nr. 33).