Problematica educației este şi trebuie mereu să fie un domeniu de interes strategic naţional. Problema învăţământului românesc a fost pusă fiecărui Guvern şi Parlament din anul 1990 şi până astăzi. În ciuda multiplelor modificări aduse legii învăţământului de-a lungul anilor şi a măsurilor suplimentare luate pentru a sprijini acest domeniu, există încă probleme ce trebuie să fie rezolvate. Sfârşitul lunii octombrie a fost marcat de protestele profesorilor constând într-o grevă japoneză. Pe data de 13 noiembrie 2013, în 11 centre universitare din ţară s-au înregistrat proteste în stradă ale studenţilor privind starea actuală a învăţământului. Această mişcare a fost susţinută de o mare parte a elevilor din ţară, aceştia intrând în grevă japoneză pe perioada cursurilor. Nemulţumurile principale exprimate în cadrul acestor mişcări de protest vizează:
* Subfinanţarea sistemului educaţional: considerată principala problemă actuală deoarece nu permite investiţii în atragerea şi menţinerea cadrelor didactice şi a personalului auxiliar, în infrastructură sau în instrumentele necesare pentru desfăşurarea optimă a activităţii, în oferirea de burse, fie ele de ajutor social sau pentru merite deosebite.
* Infrastructură necorespunzătoare: referindu-se la şcoli, laboratoare, cămine, cantine. Această problemă devine mai gravă dacă ne referim la mediul rural.
* Revizuirea programelor şcolare pentru a asigura o atenţie sporită acordată practicii şi a realităţilor cu care tinerii se vor confrunta pe piaţa muncii.
* Bursele sociale sunt de două sau chiar de trei ori mai mici decât prevede legea, ele nereușind să acopere nici jumătate din costurile de masă și de cazare, de faptul ca jumătate dintre studenții din România ajung să renunțe la studii din motive financiare sau din cauză că nu și-au ales corespunzător facultatea și de faptul că România este la coada Uniunii Europene, atât în ceea ce privește finanțarea educației, cât și rata populației cu studii superioare.
Acestea reprezintă doar o parte din cererile formulate de către părţile implicate. Aceste probleme există, acest fapt nu poate şi nu trebuie să fie negat. Colegiul nr. 8 din județul Neamţ pe care eu îl reprezint nu constituie o excepţie. Şcolile din mediul rural nu deţin facilităţile necesare pentru a asigura un nivel de educaţie pentru toţi elevii la fel de performant cu cel din mediul urban. Infrastructura, competența cadrelor didactice, un curriculum adaptat nevoilor forței de muncă reprezintă condiții obligatorii pentru performanța în educație. Nu trebuie uitat însă că, în ciuda acestor dificultăţi cu care se confruntă sistemul educaţional românesc, elevi şi studenţi au reuşit în mod constant în ultimii ani să câştige premii la concursuri internaţionale. Două exemple în acest sens pentru anul 2013 pot fi luate chiar din judeţul Neamţ, unde au fost obţinute o medalie de argint la olimpiada Internaţională D. I. Mendeleev şi o medalie de bronz la olimpiada internaţională de astronomie şi astrofizică. Toţi aceşti tineri împreună cu profesorii îndrumători au arătat că, deşi sistemul educaţional românesc este departe de a fi perfect, poate produce oameni excepţionali, oameni care promovează pozitiv numele României în întreaga lume. Implicarea din ce în ce mai activă a tinerilor, elevi şi studenţi, în problemele învăţământului românesc este un aspect pozitiv. Situaţia actuală trebuie privită ca o oportunitate. Acesta este momentul pentru un dialog social real între toate părţile implicate: stat, profesori, studenţi şi elevi. Doar prin dialog între reprezenţii tuturor acestor părţi pot fi găsite soluţii care să satisfacă în parte şi pretenţiile oamenilor din domeniul educaţiei dar care să fie şi realiste şi conforme cu politica şi strategia financiară a statului român. Măsurile necesare pentru modernizarea învățămantului românesc trebuie să fie corelate, pe de o parte, cu realitățile sociale și economice existente în țara noastră și, pe de altă parte, cu politicile și bunele practici promovate în spațiul european în domeniul educației.
Marian ENACHE,
Deputat de Neamț
