Ca specialist în domeniu, salut sprijinul acordat de colegii mei deputaţi, alături de care am iniţiat acest suport legal al unor activităţi ce se vor dovedi vitale pentru economia României. Estimările oficiale ale cererii de carne de pe piaţa europeană şi în ultima perioadă şi de pe piaţa Chinei, arată că România are un potenţial care, legiferat şi utilizat corect, ar garanta relansarea agriculturii, dar la standarde şi norme care să garanteze securitatea alimentelor.
Noi putem exporta în China până la trei milioane de tone de carne de bovine, un milion şi jumătate de carne de porc şi 500.000 de tone de carne de ovine, cifre relevate la ultimele negocieri de parteneriat purtate de vicepremierul Liviu Dragnea cu partea chineză. Trebuie să ne organizăm pentru a avea această capacitate de producţie şi export.
Un suport este legea de care vă vorbesc, Legea zootehniei, aliniindu-ne la cerinţele şi competitivitatea pieţelor internaţionale, fiind şi o corecţie cumulativă a numeroase acte normative şi modificări făcute în timp la Legea zootehniei nr. 72/2002.
Un alt argument al necesităţii noii legi este pregătirea suportului a ceea ce va aduce PNDR 2014-2020, în al cărui buget circa 437 de milioane de euro vor fi alocate pentru plata angajamentelor actuale privind bunăstarea animalelor, dar şi angajamente restante la ferme de semisubzistenţă, grupuri de producători, Program LEADER, de alte 146 milioane de euro. Avem cerere, avem potenţial, piaţa Chinei este deschisă pentru crescătorii de animale şi procesatori, dar se mai cere ca produsele şi calitatea lor să fie aliniate standardelor internaţionale.
Legea zootehniei se referă la formele de organizare, de asociere şi de structurare a responsabilităţilor, încât valorificarea superioară a resurselor din agricultură să garanteze rentabilitatea şi profitul urmărite, dar şi calitatea şi securitatea alimentelor. Nu putem ţine pasul cu marii producători şi procesatori din lume dacă nu investim în cercetare, în studii genetice, în biotehnologii moderne din domeniul reproducţiei animalelor.
Biotehnologia transferului de embrioni şi manipulările genetice efectuate cu caracter experimental sunt de competenţa institutelor de cercetări ştiinţifice şi de învăţământ superior de profil, iar aplicarea în practică se efectuează de către centre de transfer de embrioni acreditate de către autoritatea competentă. Respectarea normelor de biosecuritate este o altă cerinţă de pe piaţa alimentară, acolo unde crescătorii de animale şi procesatorii români pot fi lideri şi prin aceasta domeniul zootehnic se dovedeşte unul strategic în relansarea economiei ţării. După ce am fost grânarul Europei, putem fi sursă de hrană, de carne şi produse din carne pentru ţări a căror supremaţie în domeniu dă semne de oboseală.
În plus, ignorată sau evitată dintr-o eroare de abordare politică şi strategică, China oferă piaţă incomensurabilă şi pe termen lung. România are condiţii ideale pentru creşterea tuturor animalelor, are, în comparaţie cu ţările din Uniunea Europeană, avantaje incontestabile, concretizate în deţinerea unor furaje a căror utilizare în zootehnie nu afectează în niciun fel disponibilităţile de produse vegetale destinate hrănirii populaţiei.
Dacă s-ar acorda atenţia cuvenită creşterii animalelor, zootehnia, pe post de “locomotivă”, ar propulsa “trenul” agriculturii în orice direcţie vom dori: spre dezvoltarea industriei alimentare, spre export, când preţul este mare, spre produse ecologice, care devin din ce în ce mai căutate, spre conservarea mediului ambiant. Prin propunerea legislativă prezentă reglementăm asigurarea continuităţii desfăşurării activităţii de creştere şi ameliorare a animalelor la un nivel superior, sporirea valorii de ameliorare, conservarea, diversificarea şi protecţia raselor de animale.
Prin votul dumneavoastră putem menţine şi spori valoarea de ameliorare şi diversitatea genetică a animalelor; vor putea fi utilizate metode de creştere care să corespundă normelor de protecţie a mediului, de protecţia animalelor, de sănătate publică, a normelor sanitare veterinare aflate în vigoare, respectiv cerinţelor pieţei. Efectele pe termen scurt şi mediu vor fi îmbunătăţirea calităţii produselor animaliere, rentabilităţii şi competitivităţii pe piaţă a producţiei realizate, dar şi conservarea fondului genetic al speciilor autohtone, a efectivelor de animale existente, respectiv diversitatea fondului genetic în cazul speciilor de animale.
În alegerea sistemelor de creştere şi a tehnologiilor de exploatare, crescătorii de animale sunt obligaţi să prevină poluarea, deteriorarea mediului şi să respecte regulile de protecţie a animalelor, precum şi măsurile de apărare a sănătăţii acestora. Asociaţiile şi organizaţiile crescătorilor de animale care fac dovada reprezentării la nivel naţional a crescătorilor pentru care au fost constituite vor avea un partener de încredere în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, alături de care vor fi parteneri în elaborarea politicilor, strategiilor, a programelor de creştere şi a politicilor pe produs.
O altă noutate imperios necesară prevăzută în lege este reprezentativitatea asociaţiilor de crescători ce se va dovedi prin acreditarea acordată de autoritatea competentă pentru înfiinţarea şi menţinerea registrelor genealogice şi implementarea programelor de ameliorare. Ameliorarea în rasă pură are scopul menţinerii purităţii rasei şi perfecţionarea tipului rasei în generaţii succesive, în acord cu obiectivele programelor de ameliorare, pentru realizarea progresului genetic. Ameliorarea prin încrucişare are scopul realizării de animale cât mai productive, prin valorificarea potenţialului genetic al diferitelor rase compatibile pentru încrucişare. Coordonarea şi controlul activităţii de ameliorare este exercitat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin autoritatea competentă în domeniul ameliorării animalelor.
Dezvoltarea zootehniei prin genetică şi biotehnologii nu exclude conservarea raselor de animale autohtone, ce se realizează în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene, prin programe de conservare elaborate de către asociaţiile crescătorilor de animale şi aprobate de autoritatea competentă pentru ameliorarea animalelor. Pentru susţinerea financiară a raselor de animale autohtone pe cale de dispariţie şi pentru care sunt întocmite programe de conservare, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale iniţiază măsuri de sprijin în conformitate cu prevederile legislaţiei Uniunii Europene. Sunt considerate rase autohtone acele rase de animale care s-au format în condiţii geoclimatice specifice ţării noastre. Zootehnia poate şi trebuie să fie domeniu strategic de dezvoltare, dar cu aplicarea biotehnologiilor şi conservarea raselor autohtone, soluţii ce pot situa România printre liderii mondiali de furnizori de hrană.
Deputat Liviu HARBUZ
FOTO: www.liviuharbuz.ro
