Mă bucur că agricultorii ne-au contrazis şi de data aceasta, ei sunt deja la câmp, pregătind recoltele viitoare. Lipsiţi de resurse financiare, au făcut şi fac, în continuare, eforturi supraomeneşti. Se împrumută cu dobânzi ridicate, acceptând ipoteci foarte mari care să se constituie în garanţia că vor fi returnate la timp creditele către furnizor. Ca să faci agricultură performantă este nevoie de investiţii serioase, lucru care nu-i la îndemâna oricui. Este nevoie de maşini agricole, de spaţii de depozitare, de sămânţă de calitate, de îngrăşăminte chimice, pesticide şi tratamente costisitoare, dar fără de care n-are rost să te apuci de agricultură. E greu, foarte greu, dar nu imposibil pentru oamenii care lucrează pământul şi trăiesc din veniturile obţinute din munca la câmp. Asta şi pentru faptul că nu oricine e în stare să practice o meserie care nu-i doar istovitoare, ci şi plină de nenumărate riscuri. Dincolo de bani, tehnologii, maşini e nevoie de curaj, tenacitate şi perseverenţă. Nu-i o meserie pentru oamenii slabi de fire, ci pentru cei care au puterea s-o ia de la capăt atunci când natura se dovedeşte a le fi potrivnică.
Am tot respectul pentru aceşti oameni care ne asigură hrana noastră cea de toate zilele, dar care nu sunt sprijiniţi de către autorităţi decât la nivel declarativ. Nu numai că decidenţii politici nu-i ajută aproape deloc, dimpotrivă, le creează tot felul de dificultăţi cărora mulţi nu reuşesc să le facă faţă. Recent au fost puse alte biruri pe capul lor: 16%, CAS, impozit pe construcţiile speciale, impozit pe venitul provenit din arendarea unor bunuri agricole, taxe care îi împovărează şi îi descurajează.
Oamenii implicaţi în activităţile agricole speră că Guvernul va reanaliza aceste poveri fiscale şi va găsi soluţii pentru diminuarea lor, astfel încât preţul bunurilor alimentare să poată fi ţinut sub control. Ori de câte ori am avut ocazia am spus că fiecare leu investit în agricultură aduce cel puţin încă un leu profit, ferindu-ne de cel mai dur război, cel al foametei. Ştiu prea bine că mă repet, dar nu vreau decât să-i sensibilizez pe cei care decid soarta agriculturii româneşti. Că activitatea agricolă este apreciată dincolo de hotarele României o dovedeşte alocarea din bugetul Comisiei Europene a 42 de procente pentru acest sector. În timp ce ţări ca Irlanda, Olanda, Germania, Franţa pun la dispoziţia agriculturii sume considerabile, România se află pe ultimul loc, cu cele mai mici sume repartizate de la bugetul naţional. Doar la atâta să se rezume interesul guvernanţilor, când e vorba de cel mai important domeniu strategic al economiei naţionale? Deşi comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş a prezentat soluţii concrete pentru redresarea agriculturii şi pentru creşterea producţiilor, nu se prea ţine cont de ele. Nici nu mai ştii ce să crezi. Să fie simplu dezinteres, prostie, rea intenţie sau chiar trădarea intereselor ţării? Cine are de câştigat din această totală lipsă de interes faţă de soarta agriculturii? În niciun caz producătorii agricoli. Şi nici cetăţenii români, cărora le lipsesc atât de mult produsele noastre agricole, din abundenţă înlocuite cu cele aduse din import, atrăgătoare, dar de proastă calitate.
Deputat Ioan MUNTEANU
