- „Până la OLAF mă interesează ca teatrul să fie funcţional. Şi banii cheltuiţi să fie justificaţi.”
- „Nu eu am fost lângă ei când şi-au bătut joc de banul public, de banul de la Uniunea Europeană.”
– Cu trecerea timpului au început să iasă la iveală şi alte probleme decât ale teatrului din proiectul de la Curtea Domnească. Colac peste pupăză, am fost informaţi că proiectul e finalizat.
– Eu cred că nu este normal să faci conferinţă de presă, să anunţi că ai încheiat proiectul, fără să convoci toţi partenerii implicaţi.
– Măcar de chemau reprezentanţii parohiei Bisericii „Sf. Ioan Domnesc”, să dea cu agheazmă…
– Fără asocierea cu Consiliul judeţan nu exista acest proiect. Obiectivele cele mai importante sunt la noi, la judeţ. Că proiectul a fost dirijat de primărie, e altceva şi spune foarte multe lucruri. Problema care se pune e de ce se ascund când fac o conferinţă de presă? De ce ascund greşelile făcute? De ce se ascunde problema teatrului? Eu nu o văd rezolvată curând şi vorbim de atâta timp. Noi ne-am rezervat dreptul de a face memorii acolo unde trebuie.
– Faceţi sesizare la OLAF (Oficiul European de Luptă Antifraudă al Comisiei Europene – n.a.)?
– Până la OLAF mă interesează ca teatrul să fie funcţional. Şi banii cheltuiţi să fie justificaţi. S-au supărat unii, că Tărâţă ar avea ceva cu ei. Tărâţă are, dar are acea frică de-a nu fi implicat în vreo problemă în care legile nu-s respectate. Vedeţi ce se întâmplă, mai ales în condiţiile judeţului Neamţ, unde foarte multe proiecte nu s-au derulat în bună regulă.
– Eu văd că se împlinesc doi an de când a fost instalat noul consiliu judeţean, mă refer la aleşi.
– De la venirea mea, aţi văzut vreodată că persoana lui Culiţă Tărâţă încearcă să acopere ceva? Nu. Din contră, am adus totul la cunoştinţa opiniei publice, m-am adresat şi în scris organelor abilitate ale statului. De aici încolo eu nu am voie să intervin.
– Un pic. Formularea asta cu „organele abilitate ale statutului” nu spune mare lucru. Dacă sunt sesizări, cui au fost trimise?
– Sunt şi la Parchetul General, şi la organele Ministerului de Interne. Avem şi alte cazuri strigătoare la cer, cum e cu Transmoldovia – se circulă fără licenţe, se încalcă legea şi vin cu nişte aberaţii de te doare capul, iar procurorii stau cu mâinile-n sân. E posibil ca de-un an şi jumătate să nu primeşti răspuns la un material?
– Pe fondul operaţiunii cu finalizarea proiectului, a început să prindă contur în ultimele zile, inclusiv în interiorul CJ Neamţ, ideea că ar fi bine să ne potolim, că e păcat să dăm banii înapoi.
– M-am solidarizat eu cu careva la furatul banilor?…
– Nu e greu să identificăm vinovaţii şi să-i punem pe ei să plătească.
– Eu n-am nimic împotrivă, dar nu asta era ţinta. Nu eu am fost lângă ei când şi-au bătut joc de banul public, de banul de la Uniunea Europeană. Cel mai dureros la Teatrul Tineretului e că nu s-a respectat proiectul iniţial. Noroc că există originalul. Până la final s-a modificat proiectul pe alte criterii, neluându-se în calcul cel depus iniţial. Eu aşa sunt informat.
– Eu ştiu că se pot face modificări în proiect, urmându-se nişte proceduri şi cu respectarea acordului de parteneriat. Obligaţiile celor de la primărie, ca lider de proiect sunt limpezi şi clare, cu ce acorduri cere, ce informări face.
– N-au solicitat nimic. Am întrebat şi eu un director din consiliu: „Dom’le, te-a întrebat cineva, ceva?”. Mi-a răspuns că nici n-au vrut să audă de el. Din păcate, acuma când sunt întrebaţi, dau din colţ în colţ. Şi arată cu degetul la Tărâţă, că ar avea ceva cu ei. Repet, n-am nimic cu nimeni, dar fiecare trebuie să răspundă indiferent pe ce treaptă a administraţiei publice e, dar mai ales pe ce treaptă a politicii e, că acolo au ajuns mulţi neaveniţi. Trebuie să dea socoteală.
– Primţi o sugestie? De ce nu faceţi o reconstituire a întregii istorii? Să începem din CJ. Oamenii care au fost de la început, de la promovarea proiectului, nu au dispărut, sunt aici.
– Nu am nimic împotrivă.
– Eventual, chemaţi-i când ţineţi conferinţe de presă. Poate şi nouă ne scapă nişte lucruri, poate şi dv. Nu-i mai simplu să îi întrebăm direct, în cadru organizat, decât să alergăm după ei prin consiliu?
– Aveţi dreptul să ştiţi absolut tot. Îi chem.
A consemnat
Viorel COSMA
