Azi de împlinesc 6 ani de la trecerea în eternitate a unui mare poet român, Cezar Ivănescu, iar cuvintele de apreciere din titlu aparţin scriitorului Marin Preda. Născut la Bârlad, la 6 august 1941, a absolvit Facultatea de Filologie din Iaşi, își face debutul poetic în revista Flacăra Iașului in iunie 1959.
Debutează în teatru (1969), cu piesa Mică dramă, care se joacă la Teatrul „Al. Davila“ din Pitești, fiind montată „într-un spectacol coupé“ cu Vin soldații de George Astaloş în regia lui Radu Boroianu. În anul 1968 îi apare volumul de debut Rod, eveniment editorial de excepție despre care criticul Nicolae Manolescu scria: „Când în proză se va debuta cu cărți de valoarea Rodului lui Cezar Ivănescu, vom putea vorbi nu de o evoluție, ci de o adevărată revoluție“.Volumul este încununat cu Marele Premiu al Festivalului național de poezie „Mihai Eminescu“, Iași, 1968, ediția întîi.
Din 1968 este profesor de limba și literatura română în Ardeal și Moldova, apoi redactor la Almanahul literar al Uniunii Scriitorilor și la revista Argeş din Pitești. În 1971 începe spectacolele de muzică și poezie, cu propria-i orchestră, numită „Baaad“, preludiu la capodopera sa poetică de mai tîrziu intitulată La Baaad. Despre Rod III, Marin Preda afirma: „ Am citit volumul lui Cezar Ivănescu în redacția editurii Cartea Românească.
Din zecile de volume de poezie care ne vin, deodată am auzit o voce obsedată de un singur sentiment cîntat cu o mare adîncime și forță de expresie… Cititorul poate fi șocat de unicitatea sentimentului, dar în cele din urmă cîștigat și emoționat. O adevărată voce de mare poet“. Traduce din franceză, împreună cu Maria Ivănescu, lucrarea lui Mircea Eliade , De la Zalmoxis la Genghis-han.
De la Păltiniș, Constantin Noica îi împărtășește gîndurile despre La Baaad și Muzeon, ca și despre traducerea din Mircea Eliade, scriindu-i la 8 martie 1980. În anul centenarului morții lui Mihai Eminescu are gata pentru tipar un volum cu poeme închinate „Marelui său Maestru în absolut“ (1989), dar cartea este respinsă de diriguitorii editurii Cartea Românească.
La 10 decembrie 1989, forțează, de aceea, organizarea unui spectacol de muzică și poezie sub genericul „Doina, închinare lui Eminescu“, la Casa de cultură „Mihai Eminescu“ din București. În noaptea de 21 spre 22 decembrie, la Radio „Vocea Americii“ i se recită premonitor Doina despre Fiara cea Apocalipsă și despre marginalizarea poporului român.
Continuă seria de traduceri, împreună cu soția sa Maria Ivănescu, din Mircea Eliade, apare la Editura Ştiinţifică, volumul “Eseuri” (Mituri, vise și mistere și Mitul eternei reîntoarceri). La 14 iunie 1990 este victima mineriadei. În urma agresiunilor extrem de dure, fizice și psihice suferite își revine greu după o lungă boală. Poetul se stinge din viaţă în urma unei operaţii, la 24 aprilie 2008, lăsând în urma sa o operă poetică inegalabilă pentru multă vreme de acum încolo. Este, în literatura română contemporană, unul din poeţii cei mai profunzi. În perioada cât a lucrat la revista “Luceafărul” a scris, pentru prima oară, despre poezia tinerilor (pe atunci) poeţi din Neamţ, promovându-i în presa literară şi în Cenaclul “Numele Poetului”. (N.S.)
