Ţăranul român este înţelept şi cu simţ practic, ceea ce-mi permite să fac o comparaţie care să ilustreze dimensiunea şi efectele istorice ale PNDR 2014 – 2020. “Daţi-mi un punct de sprijin şi voi muta Pământul”, strigă ţăranul român, ca şi Arhimede. Doar că ţăranul român vrea şi poate să dea rod pământului, cel care l-a hrănit şi ne dă putere tuturor. Mai trebuie punctul de sprijin, pe care îl puteţi acorda dv, stimaţi colegi, distinşii reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii şi Comisia Europeană, căreia tocmai ce i-a fost remis Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.
România rurală este reprezentată în proporţie de 87% de comune şi sate, unde munceşte şi trăieşte peste 45% din populaţia ţării, populaţie îmbătrânită şi în scădere, iar tinerii nu sunt atraşi de agricultură. Mai sunt necesare activităţi nonagricole, precum cele de procesare, servicii, turism rural, dar şi activităţi tradiţionale – meşteşuguri, artizanat. Nivelul de instruire scăzut, abandonul şcolar şi lipsa de interes pentru formarea profesională agricolă sunt neatractive pentru investitori. Suferinţa tuturor este dată de precaritatea infrastructurii şi serviciilor educative, medicale, sociale. În plus, accesul şi participarea limitate la cultură şi viaţă spirituală fac greu posibile conservarea şi dezvoltarea aşezămintelor de cultură şi a celor monahale.
Toate aceste minusuri pot avea, psihologic şi matematic, valoare pozitivă, ca să ne menţinem în comparaţia cu legile lui Arhimede. De legislaţie şi deciziei ferme şi rapide este nevoie ca satul românesc să renască şi motorul dezvoltării agriculturii să aibă aceeaşi viteză ca în ţările dezvoltate ale UE. Programul LEADER propune şi susţine dezvoltarea echilibrată a teritoriilor rurale, iar acest deziderat se poate atinge prin guvernare locală şi strategii pe termen lung. Sectorul agricol şi economia rurală au un potenţial de dezvoltare uriaş, insuficient cunoscut, evaluat şi utilizat.
Implementarea cu succes a PNDR 2014 – 2020 nu va depinde numai de existenţa sprijinului financiar – şi în acest sens am solicitat 1 miliard de euro sprijin de la Ministerul Agriculturii, apreciind disponibilitatea domnului ministru Daniel Constantin, dar şi a comisarului Dacian Cioloş -, ci va depinde, de asemenea, şi de existenţa de idei, de soluţii şi proiecte care să lanseze şi să promoveze dezvoltarea afacerilor rurale şi a comunităţilor rurale. Sărăcirea continuă a populaţiei rurale, lipsa de informaţii şi, de aici, lipsa de interes şi încredere, fărâmiţarea proprietăţilor, accesul dificil, dacă nu imposibil, la credite, lipsa mijloacelor de producţie fac un tablou sumbru, dar înviorat de trecerea de la agricultura de subzistenţă şi semisubzistenţă, prin exemple de bune practici, la mici afaceri, ferme agricole, centre de procesare, infrastructură rutieră, apă-canal, Internet, intrastructură socială, medicală, educativă.
Cele enumerate s-au realizat prin puterea de asociere, prin deschiderea comunităţilor rurale către lume, către viitor. Aşa s-a născut, după model european, Grupul de Acţiune Locală – GAL -, formă prin care mai multe comunităţi locale fac parteneriat public-privat, pun idei şi soluţii cap la cap, formează specialişti, folosesc experţi în managementul de proiecte, lansează şi susţin proiecte locale specifice unei arii mai largi de interese şi locuitorii unei zone geografice extinse au acces la dezvoltarea durabilă.
Am atins circa 70% din capacitatea de asociere de tip GAL, prin formarea celor 163 de GAL-uri în cele 8 regiuni de dezvoltare ale României. Iar prin aceste GAL-uri s-au accesat, în perioada 2007-2013, circa 445 milioane de euro, afacerile şi serviciile furnizate locuitorilor din aceste zone rurale fiind cu mult mai valoroase. Succesul, cred, este altfel dimensionat: am câştigat încredere, experienţă, avem experţi, un sistem instituţional funcţional şi credibil, avem probe concrete că se poate. Revin la citatul din Arhimede şi vă invit să acordaţi punctul de sprijin de care au nevoie comunităţile rurale. Acordaţi credit GAL-urilor, promovaţi continuitatea şi recunoaşteţi expertiza celor care au reuşit. Comunităţile care, din varii motive, nu au achiesat la aceste forme de asociere o pot face fie prin iniţierea de noi GAL-uri, fie prin alipirea la cele existente. Motorul dezvoltării durabile a fost pornit, trebuie mărită viteza şi dezvoltate abilităţile, de la cele tehnice – de consiliere, management, finanţare, exploatare, cercetare, marketing – până la cele de comunicare.
Închei prin a vă aminti că o corectă stabilire a priorităţilor garantează succesul şi că un om informat face cât doi, butade care au fost principii de dezvoltare ale economiei SUA şi Japoniei, după cel de-al Doilea Război Mondial. În plin război al supremaţiei pe piaţa alimentară, agricultura românească poate şi trebuie să dovedească încă o dată că este cheia succesului economiei României.
Deputat Liviu HARBUZ
