Pasărea tăiată
M-au ascuns bătrânii după obicei
Să nu uit de frica păsării tăiate
Şi ascult prin uşa incuiată
Cum se tăvăleşte şi se zbate.
Strâmb zăvorul şubrezit de vreme
Ca să uit ce-am auzit, să scap
De această zbatere în care
Trupul mai aleargă după cap.
Şi tresar când ochii, împietrind de groază
I se-ntorc pe dos ca să albească
Şi părând că-s boabe de porumb
Alte păsări vin să-i ciugulească.
Iau c-o mână capul, cu cealaltă restul
Şi le schimb când mi se pare greu.
Până nu sunt moarte, să mai stea legate
Cel puţin aşa, prin trupul meu.
Însă capul moare mai devreme
Ca şi cum n-a fost tăiat bine
Şi să nu se zbată trupul singur
Stau să treaca moartea-n el prin mine.
Ileana MĂLĂNCIOIU
