În scopul informării corecte și complete a opiniei publice, în privința informațiilor apărute în presa scrisă și audiovizuală referitoare la faptul că Tribunalul lași nu a admis cererea de arestare preventivă a inculpatului M.V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor asupra minorului AAA (caz cunoscut în presă drept “omorul de la Costuleni”), Tribunalul lași, prin purtător de cuvânt, precizează următoarele:
Pe rolul Tribunalului lași a fost înregistrat, la data de 05.08.2015, dosarul nr. 5481/99/2015, având ca obiect propunerea formulată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, privind arestarea preventivă, în lipsă, a inculpatului M.V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută și pedepsită de art.188 Cp.
Prin încheierea nr. 235/JDL din data de 12.08.2015 pronunțată de Tribunalul lași în dosarul nr. 5481/99/2015, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul instanței a dispus, în baza art 227 alin. 1 C.p.p., respingerea propunerii formulate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, privind arestarea preventivă a inculpatului M. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută și pedepsită de art.188 Cp..
În motivarea acestei încheieri judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că:, “în disonanță cu susținerile din cuprinsul referatului cu propunere de arestare preventivă, la acest moment al anchetei penale, nu au fost administrate probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă, în sensul art. 223 alin.2 C.p.p. și articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeană a drepturilor omului, că s-ar fi săvârșit infracțiunea de omor.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați, rezultă în mod cert faptul că minorul A.A.A. a dispărut, în împrejurări neelucidate, ultima persoană împreună cu care a fost văzută fiind inculpatul M.. Cu toate acestea, până la momentul formulării propunerii de arestare preventivă nu a fost identificat cadavrul minorului sau urme ale unor posibile acte de violentă care să fi putut conduce la suprimarea vieții minorului.
În ceea ce privește procesele verbale de cercetare la fața locului, procesele verbale de percheziție domiciliară și rapoartele de expertiză medico legală, judecătorul de drepturi și libertăți constată că nu au furnizat date care să susțină concluzia procurorului privind posibila săvârșire a infracțiunii de omor.
Susținerile procurorului vizând conduita inculpatului și antecedentele sale penale nu constituie probe care, coroborate cu declarațiile martorilor, să nască presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de omor.
Nici exploatarea mandatelor de supraveghere tehnică vizând pe inculpat nu a relevat probe care să nască presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi implicat în săvârșirea infracțiunii de omor vizată de ancheta penală și pentru care se solicită arestarea preventivă. (…)
În acest context, în opinia judecătorului de drepturi și libertăți nu există probe care să nască presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune de omor.
De altfel procurorul însuși arată în referatul cu propunerea de arestare preventivă că există suspiciunea rezonabilă a implicării inculpatului în dispariția minorului, ori, în lipsa unor probe în acest sens, dispariția minorului nu poate atrage, în sine, concluzia săvârșirii infracțiunii de omor”.
Prin încheierea nr. 172/2015 din data de 21.08.2015, Curtea de Apel lași a respins, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, împotriva încheierii nr. 235/JDL din data de 12 august 2015 pronunțată de Tribunalul lași în dosarul nr. 5481/99/2015, încheiere care a fost menținută.
Precizăm faptul că, potrivit art. 4 C. proc. pen. și art. 6 paragraf 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită printr-o hotărâre penală definitivă. Potrivit Codului de procedură penală, în procedura de soluționare a propunerii de arestare preventivă judecătorul de drepturi și libertăți nu administrează probatorii, acesta pronunțându-se referitor la propunerea procurorului doar în baza probatoriilor prezentate de acesta (art. 287 alin. 2 C.proc.pen ). în același timp, măsura arestării preventive poate fi dispusă față de un inculpat numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune și există vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 223 alin. 1 sau 2 C.proc.pen.
Detalii despre caz – AICI.
