* Păstorel adresându-se, cu candoare Radioului (unde era invitat să intre prin strada Temişana, adică prin spate): „De un an şi jumătate/ Mă băgaţi numai prin spate,/ Pe când eu, întreaga viaţă,/ V-am băgat numai prin faţă!” Acelaşi, către Codreanu, sonatul, nu…sonetistul: „Comuniştii îşi măresc rândurile cu o parte din legionari. Căpitane,/ Nu fi trist!/ Garda merge înainte/ Prin partidul comunist!”
* Epigramistul Julian…Butoi despre Păstorel: „Ca nimeni avu darul /De-a-ntruchipa instanţa:/ In stânga cu Balanţa,/ In dreapta cu paharul”.
* De neimitatul senior şi senator, liberal şi spirit liber, Mircea Ionescu-Quintus, toastând în onoarea lui Păstorel: Să-nchinăm paharul/ Pentru Păstorel./ N-a fost nici Cotnarul/ Mai spumos ca el”.
* Tema Unirii, cu variaţiune păstoreliene: „Cotnarul dacă nu-l iubeşti,/ Ca tot ce-i moldovean din fire,/ No, hai la Milcov cu grăbire/ Şi să ciocnim un Odobeşti.// Sau vrei să-l bei dintr-o sorbire?”
* Prea feminista poetă Veronica Porumbacu faţă de bătrânul continent: „O, Europa, te simt în mine,/ Te simt adânc în mine”. „Virilului” Păstorel nu i-a rămas decât să se mire: „Mult stimată Veronică/ Eu credeam c-o ai mai mică!/ Dar mărturisirea-ţi clară/ Din «Gazeta literară»// Dovedeşte elocvent/ Că în… aia dumitale/ De-adâncimi fenomenale/ Intră-ntregul continent”.
* Răspunzând la un interviu, Păstorel „milita” pentru pedeapsa cu moartea, mai ales în cazul scriitorilor care fac greşeli de ortografie. Profesorul de limba română de la Liceul Internat din Iaşi, Mihai Carp, ca să-i lămurească pe elevi ce este poezia, le citea o pagină dintr-o nuvelă de Sadoveanu. Iar ca probă de cum se scrie proză, le recomanda să citească toate versurile apărute într-o revistă săptămânală?!
* Moto-ul unei cronici despre „Cozonaci” a lui Păstorel Teodoreanu ne duce la celebrele versuri eminesciene, dar şi la „pântecoasa plăcintă ca o ghirlandă de gugoşele, împărăteasa plăcintelor, cap-d-operă în gastronomie” pomenită de Costache Negruzzi: „Voi sunteţi din neamul nostru?”/ Prăjitură de cârpaci!/ I-e ruşine gospodinei/ Să vă zică cozonaci!”
* Păstorel conferenţia la Ateneu. Pentru a nu agasa auditoriul cu plicticoase „trageri de timp”, poetul, care urma să vorbească despre „Momentele” lui Caragiale, a promis liric, încă de la debutul speech-ului: „Mi-au spus persoane competente/ Un sfat ce-n minte mi-a rămas:/ Dacă vorbeşti despre Momente/ Nu-i cazul să vorbeşti un ceas”.
* Atunci când a devenit „apropiatul” lui Bachus, parodiind formula latinească „să-ţi fie ţărâna uşoară”, Păstorel şi-a creat propria-i deviză, pe un inevitabil ton glumeţ: „Sit mihi vinum leve”. Adică „Vinul este lumină pentru mine”. Şi cum mai curgea lumina peste Păstorel…
* În anul 1936, Păstorel va fi nevoit să urmeze o cură de ape minerale la Karlsbad, făcând haz de necaz de această condamnare „samavolnică” la…nevin. „Balada apelor minerale” sfârşeşte printr-o ironică inadecvare medicală: „O să intru în păcat,/ Sfinte Doamne, ţine-mă!/ Pentru vin nu am ficat/ Pentru apă inemă”.
* Agasat de trena…catrenelor lui Păstorel, care mereu îl atingeau, un mare băutor ieşean, fost ministru, Victor Iamandi, s-a răzbunat, omagiind scriitorii din urbea moldavă, „printre care şi domnul Păhărel Teodoreanu…pardon…Păstorel”. Cu moto-ul „râde dracu’ de porumbe negre”, Păstorel va replica: „Intrebat fiind cât e ceasul/ De colegul de pupitru/ A răspuns, dregându-şi glasul:/ Patru făr-un sfert de litru”.
* Păstorel a debutat editorial în anul 1923 cu „Hronicul măscăriciului Vălătuc”(fragmente apăruseră anterior în „Viaţa românească”). Acest „vitraliu unic al bisericii trecutului moldovenesc”(după Ionel Teodoreanu) a avut un enorm succes la public şi critică, Academia Română decernându-i, integral premiul(stabilit a fi divizibil?!) de 4000 de lei „Demostene Constantinidi”. Vrednic este!
