A V-a ediție Campionatului Mondial de Karate Fudokan, găzduită de Praga în perioada 28 noiembrie-1 decembrie, s-a încheiat în același balamuc cum a început. Este probabil singurul de acest nivel, în întreaga lume, care ține festivitatea de închidere înainte de terminarea competiției și începe festivitatea de premiere când erau încă multe probe de disputat. Cehii n-au avut centru de presă, nici comunicatori, sistemul informatic nu a funcționat, iar centralizatoarele pentru premiere au fost scrise de mână. Singura cale pentru obținerea desfășurătorului de medalii era prin federațiile naționale. Duminică seara, Nicu Mărăndici, președintele Federației Române de Karate Tradițional, nu a fost disponibil după o anumită oră fiindcă, printre alte neprevăzute, avea de descâlcit problemele unui autocar românesc spart în parcarea Hotelului Olsanka. A fost al doilea jaf după ce, miercuri, 27 noiembrie, mașina româno-americanului Mike Apan (secretarul general al Federației Mondiale de Fudokan) fusese spartă, în curtea interioară a Hotelului Golum, exact în timp ce participa la recepția organizată de ambasada noastră în contul Zilei Naționale.
Pe de altă parte, deși desfășurarea întrecerilor a fost pusă cât de cât în ordine prin intervenția și cu participarea tehnicienilor și arbitrilor români, n-au lipsit situațiile absolut incredibile. Pietreanul Paul Pintilie, de exemplu, era kansa pe un tatami, dar n-avea cum ști că pe altul elevele sale câștigau medalii de aur. În lipsa unui centru de presă, a unui program clar și a unui ghid, asemenea întreceri sunt foarte greu de urmărit. Campionatul Mondial propriu-zis, dedicat memoriei lui sensei Dan Stuparu, a cuprins întreceri de kumite, kata, ko-go kumite, fuku-go și en-bu pentru cadeți, juniori, tineret și seniori, individual și echipe, băieți și fete. La unele probe au concurat și echipe mixte. Duminică seara, după festivitatea de închidere, au apărut probele pentru veterani, plus kumite free-style. Dacă adăugăm Cupa Mondială pentru copii, pe trei categorii de vârstă, cu aproape același inventar de probe, devine limpede că simpla lectură a desfășurătorului pune pe oricine la grea încercare.
După numărarea steagurilor, cum anunțam în corespondența de la Praga, ar fi participat 27 de țări. Maestrul Ilija Jorga a vorbit despre 42, iar organizatorii au anunțat la final 48 de delegații și 1.103 competitori, din care 151 din România. Singura potrivire privește numărul de 16 țări care nu au obținut vize Schengen.
Corpul expediționar pietrean a avut în centru sportivii Catinca Șerban, Cătălina Aparaschivei, Teodora Escu, Alexandra Trifan, Andreea Ungureanu, Laurențiu Berbece și Paul Vodă, toți de la CS Ceahlăul. Cati Șerban a fost de departe una dintre figurile de seamă ale campionatului. Este posbil să fi câștigat și alte medalii, în afara celor trei de aur (una împreună cu Cătălia Aparaschivei și Teodora Escu, la kata echipe cadeți) și una de argint, deja anunțate. E trist, însă nici măcar palmaresul oficial al pietrenilor nu era cunoscut până ieri din motive care depășesc cele mai generoase limite ale înțelegerii. Prof. Valentin Gavril, președintele CS Ceahlăul, spera să-l afle din presă, numai că „presa” mersese de fapt la Praga pentru niște interviuri și o altă documentare. O simplă și fericită întâmplare a făcut să poată fi surprinse momente de triumf ale românilor, în general, și ale pietrenilor, în special, unele alături de două familii de părinți de campioane, Narcisa și Mihai Șerban, respectiv Iuliana și Liviu Aparaschivei. Întâmplătoare a fost și aflarea câtorva rezultate ale băieților noștri. Paul Vodă și Laurențiu Berbece au câștigat locul I la en-bu (tineret) și, alături de constănțeanul Alexandru Păun, locul II la kata echipe. Putea fi în egală măsură și campionatul lui Paul Vodă. A obținut doar argintul la kumite individual, iar la echipe (alături de Laurențiu Berbece, Florin Mureșan și Dan Stuparu, Jr.) a produs descalificarea noastră în urma unei lovituri pe care arbitrii au apreciat-o ca nepermisă. Curios, tânărul karateka din Turkmenistan care, în semifinală, și-ar fi înghițit limba în urma loviturii, țopăia fericit câteva secunde mai târziu. Chiar și în kimono, arbitrii sunt tot arbitri.
Indiferent de cum va fi, dacă va mai fi prezentat palmaresul românilor, cu acea multitudine de probe și categorii regăsite în echivalentul unui geamantan de medalii, câteva cuvinte se cuvin pentru eroii de la kumite seniori, antrenați de Cornel Mușat, un monstru sacru al karateului tradițional contemporan, care are 8 titluri de campion mondial la kumite (cu unul mai mult decât Chuck Norrris!). Oliwer Dobre, de loc din Slatina, un fel de munte de talent, a pierdut la mare luptă finala cu polonezul Damian Stasiak, iar alături de Călin Marincaș (Zalău), Ștefan Dogaru (București) și Romeo Trandafir (Ploiești) a cedat și în finala de echipe în fața Serbiei.
Duminică seara a impresionat și întrecerea veteranilor (peste 50 ani), arbitrată personal de frații Ilija și Vladimir Jorga. Antrenori și șefi de federații din lume s-au întrecut pe bune în ovațiile sportivilor și oficialilor. Nefiind reprezentați, ai noștri au făcut galerie pentru Alberto Wilson (SUA), al cărui sensei este românul Sterian Tuluceanu.
Trăgând linia și adunând, a fost limpede că România reprezintă o forță în karate. Federația Română de Karate Tradițional, afiliată la Federația Mondială de Fudokan (federație de stil) și Federația Internațională de Karate Tradițional (federație de disciplină) e bine văzută, tehnicienii noștri sunt respectați, la fel și sportivii. Pe partea locală, e la fel de limpede că Piatra Neamț e o forță națională și un nesecat izvor de karateka talentați. Ce a reușit să demonstreze Paul Pintilie nu e puțin lucru. Dar lipsa banilor este cumplită, indiferent de nivel. Nefiind sport olimpic, karateul abia se apropie de fondurile publice. Cele private se obțin greu, mai mult pe relații personale. În plus, ambițiile unora sau altora de a influența și controla această mișcare foarte performantă, confirmă că nimeni nu-i întrece pe români când e să se sape între ei. Un alt aspect trist ține de structura probelor, de explicarea și înțelegerea lor. E complicat să aduni public în sală, dar e de-a dreptul dramatic să încerci să televizezi ceva în condiții ca la Praga, deși probele de kata și kumite ar merita. Nu în ultimul rând, dacă ai noștri cel puțin nu pun ordine în partea de comunicare și promovare eficientă a performanțelor fantastice, n-ai cum le face bine cu de-a sila.
Viorel COSMA
Explicații foto
Cati și părinții
Familia Aparaschivei
Cornel Mușat, mai tare decât Chuck Norris
Bucuria de a ți se arăta pumnul
Max Wu și Alberto Wilson (SUA)
Tătic în tricolor de 1 decembrie
Bucuria României
Bucuria Serbiei
Președintele Nicu Mărăndici de la FRKT
Cehii cred că au organizat campionatul din… 2103
Fetele de aur
Ilija Jorga în straie tradiționale din Uzbekistan
Asta-i echipa de la Piatra Neamț
Seniorii de la kumite
Veterani în acțiune
Greul urma după festivitatea de închidere
Rajeev Sinha (India), președintele Federației Mondiale de Fudokan
