O zi a ţinut vârful de sarcină al dezmăţului de păreri pe seama viitorului comisar european român. N-aveai resurse să urmăreşti în paralel recitalurile pătimaşe, nepricepute şi antinaţionale promovate, în goană după audienţă, pe toate canalele de comunicare deschise publicului. Luciditatea şi competenţa au rămas încă o dată la casele lor. N-au dat buzna, n-au fost căutate. Din pasarea surselor închipuite de la Bruxelles, de la un vector mass-media la altul, a rezultat certificarea cu anticipaţie a Corinei Creţu în poziţia de Comisar European pentru Politică Regională. De-ar fi să fie, reprezintă un succes nemaipomenit pentru România. Dezmăţul a fost curmat o zi mai târziu, marţi, de declaraţia premeirului Victor Ponta. A spus că nu comentează înainte ca Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, să facă anunţul de rigoare. În puţine cuvinte a reuşit să taie gazul înflăcăraţilor prestatori cu intoxicarea.
În lipsa explicaţiilor pertinente despre mecanismul formării echipei de comisari europeni s-a jucat pe un teren de manevră penibil, deschis pentru toate răfuielile. Confuziile şi neînţelegerile au făcut din Dacian Cioloş, cu siguranţă fost Comisar pentru Agricultură, un soi de locţiitor de Dumnezeu. I s-a confecţionat o aură aberantă trecând peste singurul merit real. Cioloş, considerat cu drept temei al doilea comisar european al Franţei, şi-a făcut atât de bine treaba încât a eliberat funcţia de miză pentru viitor. Reformarea Politicii Agricole Comune, în special în perspectiva perioadei de programare 2014-2020, este apreciată la nivel comunitar, nu şi în pârlita Românie care se uită cu invidie la subvenţiile agricole ale altora. Clămpănelile nu au ţinut cont de fondul activităţii sale (inclusiv cea anterioară din ţară) şi a fost prezentat ca un personaj de neînlocuit. Ştiau şi reflectoarele din studiorile TV că postul de Comisar peste Agricultură este promis Irlandei, dar nu conta. Era limpede că-i greu să se califice pentru Concurenţă, Transporturi sau Energie, în ideea de a prinde un mandat influent. Portofoliile importante solicită competenţe confirmate în plan politic şi de abordare strategică a fenomenelor gestionate peste anvergura europeană, ceea ce nu este cazul protejatului lui Băsescu. Ca prin farmec, Cioloş a fost lustruit ca victimă, la kilogram-metru, de toţi adversarii lui Victor Ponta.
În fond, care e problema cu Corina Creţu de la PSD, în prezent vicepreşedinte al Parlamentului European? Că în tinereţe, după etapa de gazetar, a plimbat mapa lui Ion Iliescu? Mai sunt şi alţii, şi altele, care – spre deosebire de ea – au plimbat „obiecte” cu adevărat jenante. Că a devenit vedetă internaţională după povestea neverosimilă cu generalul Colin Powell, fost Secretar de Stat al SUA? Să fim serioşi, oamenii raţionali nu şi-au pierdut timpul cu prostii. Corina Creţu provoacă dureri din alte motive. Cel mai important e că se înscrie pe linia politică de promovare a femeilor-comisar susţinută de Juncker. Era privilegiul premierului să propună pe cineva şi a găsit. Interesant este că la femei avem resurse de anvergură europeană. Norica Nicolai şi Renate Weber se calificau fără probleme, dar vin din alt partid. Culmea e că la candidaţi bărbaţi, puţini intră în audienţă la Cioloş.
Aşa se face că negocierile susţinute de Victor Ponta, indiferent de rezultat, nu au sărit calul regulamentar. Au sărit doar calul trăian, impus de ambiţie şi de-aiurea la Cotroceni. Dacă ne iese Corina Creţu Comisar European pe Politică Regională, recomandabil ar fi să ţinem cont că miza e România.
Viorel COSMA
