Vremuri vesele la cejeul cel de toate zilele, care când le e lumea mai dragă unora ori interesele apasă pe organele adiacente ale altora, se pune de câte o șădință pentru menținerea poftei de vot și a instalației de aer condiționat. Ultima, se pare că a fost de-a curmezișul multora, pentru că n-o putut ajunge la locul faptei, drept pentru care canci cvorum, canci șădință. Cu toate astea nu putem să nu-I evidențiem pe o seamă de aleși, cărora le-am da și câte un premiu dacă ne facem fundație de caritate, adică de pleașcă.
Așadar, titlul „Hărnicia scuză mijloacele“ în grad de comandor cu ascendent în Erou al Muncii Socialiste, îl merită cel mai deceveu dintre conselieri, care o făcut cum o făcut, ș-o mutat șădința de vineri pe marți, ca să nu vie din concediu sau, cum zice unii, să fie prezent la votarea unor proiecte importante dar discrete, cu cioc mic și joc de glezne.
Apoi, „Ghinionul cu trei peceți“, cu eșarfă și brăcinari, l-am da musai lui dom vice Dan, care s-o pomenit că n-o putut vota o hotărâre care să-i convină, bașca că pentru asta o venit din concediul binemeritat.
În fine, nu musai cel din urmă, „Timpanul cu colți de argint“, cu tot cu accesorii și diagonală, l-am acorda junelui șăf de la pesedeu, care așa de tare s-o informat despre șădința asta, că aflat că se ține după ce s-o constat că nu are cvorum. Fără îndoială credem că o să distribuie premiul celor mai mici, dar sub formă de șuturi.
Tot legat de șădința asta care nu s-o ținut, aflați mneavoastră că o fost o intensă mișcare de mutare a datei de desfășurare, al cărei meșter o fost maestrul deceveu din cejeu, pentru un motiv destul de gingaș pentru oarece pipote. Dacă era să se țină, trebuia boicotată inițiativa de trecere a Cetății Neamțului, de la cejeu, la celeul din târgu lui dom Harpa, miza nefiind banii pe biletele de la intrare, ci eventualele locante cu iz istoric ce ar fi funcționale în jurul ei. Acuma, treaba asta nu știm dacă o să-i placă lui dom președinte (să trăiți!), și tare ne temem că o să se lase cu șuturi în părțile moi, pentru că zice o vorbă mai veche, când pisica nu-i acasă … se fac șădinți.
