Cu o sută de ani în urmă, Regina Maria a făcut o vizită oficială de câteva zile în județul Neamț, spre a-i admira frumusețile. Mama lui Carol al II-lea ”s-a mirat de strașnica ținere de minte a doi băiețași, care n-au făcut nici o greșeală în timpul unei recitări”, și a urcat muntele Ceahlău în două ore și jumătate.
”În ziua de 12 august 1915, dimineața, M.S. Regina însoțită de Principesele Elisabeta și Maria, precum și de domnii miniștri de interne și lucrări publice, a sosit la Piatra Neamț, unde orășenii împreună cu ostașii Regimentului 15 i-au făcut o primire din cele mai însuflețite. La Sf. Ioan, Biserica domnească a lui Ștefan cel Mare, a fost întâmpinată de întregul cler, arătându-i-se această măreață clădire care stă neatinsă de vreme de acum patru sute și mai bine de ani. De la Sf. Ioan s-a urcat în parcul orașului, Cozla-Mică, de unde a admirat mândra priveliște a văii Bistrița, având în fund perdelele de munți stăpânite de falnicul Ceahlău, patriarhul Moldovei.
La Văratic, Agapia și Secu
Din Piatra Neamț, peste Dealul Balaurului, s-a îndreptat spre mănăstirea Văraticul unde aștepta o mare mulțime de maici, vizitatori și săteni. După slujba religioasă, maica stareță a rostit o scurtă cuvântare de mulțumire care a mișcat până la lacrimi lumea adunată spre a se bucura de cea mai înălțătoare priveliște: Mândra stăpână a țării înconjurată de tinerele și frumoasele-i domnițe, înconjurată de cel mai bogat sobor de maice, la treptele unui altar al cărei catapeteasmă este îmbrăcată mai peste tot în argint. După vizitarea atelierelor de scoarțe naționale, M.S. Regina, în sunetul clopotelor și strigătelor de bucurie ale mulțimii, a plecat spre mănăstirea Agapia. Aici a admirat neasemănata pictură a icoanelor marelui pictor Nicolae Grigorescu și vechile odoare ale mănăstirii, precum și atelierele de covoare. La ieșire maicile și femeile din sate se înșirase în calea Reginei sărutându-i amândouă mâinile la plecare. La mănăstirea Neamțului slujba s-a făcut de arhireul Antim, vicarul Mitropoliei din Iași, care în numele Mitropolitului Moldovei, a rostit o caldă cuvântare, mulțumind Reginei că prețuiește rămășițele scumpe ale trecutului nostru național, coborându-se în mijlocul poporului spre a-i vedea și simți nevoile. Mișcător a fost cuvântul arhiereului când a zis că duhul lui Ștefan cel Mare și Sfânt se bucură văzând că sfântul lui lăcaș, este cercetat cu dragoste și evlavie de Aceea care poartă coroana vechilor Doamne Române. Masa de la amiază s-a luat câmpenește, într-o prea frumoasă poiană din dumbrava de stejari a mănăstirii Neamțului, având drept scaun fânul împrăștiat dintr-o capiță, iar drept masă, brațele fiecăruia. După-amiază, Regina a mers la mănăstirea Secu unde a admirat, ca și la mănăstirea Neamț, vechile și bogatele odoare mănăstirești și bucurându-se de priveliștea din cerdacul chiliilor.
În vizită la sanatoriul și mănăstirea Bisericani
De la mănăstirea Secu a luat drumul prin Pipirig spre Petru-Vodă, unde s-a făcut popas pentru priveliștea Ceahlăului. Din nenorocire o ceață groasă se lăsase asupra munților. Corul școlii din Plotunul a cântat mai multe bucăți, iar doi băieți, au recitat mai multe poezii de Alecsandri și M.S. Regina se mira de strașnica ținere de minte a acestor băiețași, care n-au făcut o greșeală în aceste lungi recitări. Zicea că la școlarii din Anglia nu se pomenește astfel de memorie. Și bieții băieți cu trăistuța la șold, cu ițarii cam rupți și fețele supte de sărăcie, te înduioșau cu vioiciunea și îndrăzneala lor plină de cuviință. Pe pârâul Largului, unde trecea drumul de vreo 30 de ori prin apă, hurducăturile erau așa de mari, încât înalții călători au zis că nu știau dacă le vor rămâne capetele tefere pe umere de atâta scuturătură! Seara, M.S. Regina cu principesele și-au luat reședința pe 3 zile la Bicaz în frumoasele case ale Domeniului Coroanei. Joi, 13 august, M.S. Regina a vizitat mănăstirea Bisericani cu sanatoriul bolnavilor de piept. Plăcându-i mult vechea biserică a lui Ștefăniță-Vodă, a dat ordin a se face din nou cu cheltuiala Sa acoperișul stricat de vechime, păstrându-se întocmai forma și făcându-se tot din șindrilă, care-i place mai mult decât tabla. Coborâșul de 4 km l-a făcut pe jos și la fiecare casă, femeile ieșeau în întâmpinare cu mănunchi de flori și cu copiii de mână. Regina-i mângâia pe toți, făcându-le daruri. De la podul Viișoarei până la mănăstirea Bistrița toți ostașii din tabără ieșise întru întâmpinare. La mănăstirea Bistrița, Regina a văzut vechile morminte ale lui Alexandru cel Bun și a Doamnei Ana și arătându-i-se apoi portița pe unde a fugit Petru Rareș înspre Ardeal, când Soliman cel Mare năvălise în țara Moldovei. De la mănăstirea Bistrița, regina s-a dus să viziteze biserica din Roznov, clădită la fel rusesc de bătrânul colonel Roznovanu, spre pomenirea fiului său. La întoarcerea prin Piatra, M.S. Regina a vizitat pe văduva fostului prefect de Neamț, Nicu Albu, căruia se datoresc înfrumusețările orașului Piatra Neamț. La Tarcău, era cel mai frumos arc de triumf cu inscripția cea mai potrivită: ”Trăiască mândria neamului românesc!”.
”Cine n-a urcat Ceahlău, nu cunoaște Moldova”
După-amiaza, Regina a mers la mănăstirea Durău, de la poalele Ceahlăului, dăruind suma de două mii de lei ca ajutor pentru clădirea noului turn al mănăstirii. La întoarcere a vizitat schitul și ruinele palatului-cetate a Cnejilor Cantacuzini, foștii proprietari ai moșiei Hangu. Sâmbătă, 15 august, ASR Principesa Elisabeta s-a dus la Grumăzești și Cetatea Neamțului, iar M.S. Regina a făcut urcarea la Ceahlău. Suitul pe Ceahlău nu era în program, dar M.S. Regina a zis că trebuie să ție seama de vorba veche: ”cine n-a urcat Ceahlău, nu cunoaște Moldova”. În două ceasuri și jumătate, cu un popas la Fântâna Măcărescului, a ajuns la casa-adăpost din vârful Ceahlăului. După dejun, M.S. Regina împreună cu Principesa Mărioara și cu suita, au semnat placa de amintire pregătită în peretele casei de adăpost, iar domnul ministru de interne Morțun, a fost rugat să scrie în fruntea plăcii aceste cuvinte: ”După Dochia străbună, în ziua de Sânta-Maria-Mare, venit-a aici să cuprindă cu privirea toate plaiurile locuite de neamul românesc, MS Regina Maria. La Piatra Lată i s-a arătat MS Regina locul unde este cel mai frumos ecou, făcându-se haz de strigăte felurite cu ecoul lor. Unul dintre călători a zis că la cuvântul România, ecoul răspunde Dacia. MS Regina a zâmbit într-o tăcere semnificativă. Seara, MS Regina, îmbrăcată într-o prea frumoasă manta oltenească, a privit la o mare horă țărănească la Bicaz. Duminică, 16 august, MS Regina a vizitat Domeniul Coroanei Borca și de acolo a luat drumul spre Folticeni. Și așa s-a încheiat această călătorie care va rămâne neștearsă în mintea și inima norodului. Multă vreme vom auzi din gura tuturora și mai ales a acelora care acum sunt copii: am văzut pe Regina”.
(G.T. Kirileanu, Revista Vestitorul satelor, 15 septembrie 1915)
O evocare foarte frumoasa despre un om deosebit si un tinut ca in povesti! Felicitari!