Campania socială care se desfăşoară în fiecare an în timpul Turneului Stradivarius, în 2015 va avea drept scop strângerea de fonduri pentru restaurarea casei lui Enescu din Mihăileni, judeţul Botoşani, şi transformarea ei într-un centru cultural şi muzical internaţional. “Atâta vreme cât exist, vreau sã cânt“. Aşa îşi descria destinul marele George Enescu. Compozitor, violonist, pianist, dirijor şi pedagog, Enescu reuşeşte şi astăzi să trăiască prin fiecare notă modelată de marii violonişti şi celebrele orchestre ale lumii. La 60 de ani de la moartea geniului născut la Botoşani, un talent şi o vioarã Stradivarius pornesc împreună la drum pe muzica lui George Enescu. Alexandru Tomescu va da viaţă Rapsodiilor Române în Stradivarius Enescu Experience – un maraton al excelenţei muzicale, care anul acesta va încerca să salveze o parte din destinul marelui compozitor: casa Enescu de la Mihăileni. Turneul Internaţional Stradivarius Enescu Experience, între 3 mai şi 15 iunie 2015, va urma un itinerariu care cuprinde 15 oraşe din România, la care se adaugă Chişinău, în Republica Moldova, şi turneul din Franţa: Bretagne-Brest, Rennes, Quimper. Violonistul Alexandru Tomescu îl va avea ca invitat special în turneu pe pianistul rus Eduard Kunz, iar repertoriul va fi dedicat marelui George Enescu, de la a cărui moarte se împlinesc 60 de ani.
În casa construită cândva în perioada 1775-1830, de bunicii din partea mamei compozitorului, preotul Ioan Cosmovici şi soţia Zenovia Vogoride, descendentă a unei vechi familii boiereşti din Moldova, s-a născut în anul 1839, Maria Cosmovici, devenită Enescu. Tot acolo, mama lui George Enescu a şi murit, în martie 1909. Din familia mamei compozitorului, neamul Cosmovicilor, se ridicaseră oameni de mare valoare şi renume, care au contribuit la dezvoltarea culturii şi ştiinţelor în România. Leon, fratele Mariei, avea să devină renumitul biolog Dr. Leon Cosmovici, licenţiat al Universităţii Sorbona, eminent profesor al Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi, fondatorul învăţământului de fiziologie animală din România, tatăl pictorului Jean Cosmovici și al compozitorului Alexandru Cosmovici. Preotul Ioan Cosmovici cânta la pian şi la chitară, un lucru rar în acele vremuri, şi a adus în casa din Mihăileni vechiul pian al familiei Vogoride, pe care învăţase să cânte în copilărie Maria, şi pe clapele căruia a pus mâna pentru prima dată şi George Enescu. Astfel a învăţat tainele partiturilor. Ioan Cosmovici a transmis pasiunea pentru muzică şi fiicei sale Maria, care a primit o educaţie aleasă, cu studii liceale făcute la Cernăuţi, cultivându-i firea foarte muzicală. În casa de la Mihăileni, tatăl şi fiica au luat lecţii de muzică de la profesori din Cernăuţi, ambii devenind adevăraţi virtuozi ai pianului.
Şi George Cosmovici, văr primar al Mariei, avea studii muzicale, făcute la Dresda. Era un compozitor de succes în epocă. Compunea muzică instrumentală, de cameră şi vocală, multe dintre lieduri pe versurile reginei-poete Carmen Sylva, cu care avea o relaţie apropiată. Fiica lui George Cosmovici, Maria, a studiat compoziţia la Paris şi avea să devină o pianistă de mare talent. Verişoara Matilda, fiica unchiului Leon, a studiat pianul la Viena, devenind tot pianistă, iar mai târziu soţia compozitorului Alexandru Zirra. Alexandru Cosmovici, fratele Matildei şi vărul primar al lui Enescu, avea să studieze la Iaşi, Milano şi Paris, devenind compozitor şi muzicolog. Dar şi bunicul lui Enescu dinspre tată, preotul Gheorghe, avea talente muzicale şi o foarte bună voce de tenor, vestită prin părţile locului, pe care o moştenise şi tatăl compozitorului. Costache Enescu era învătător, dirijor de cor, cânta la vioară. Împreună cu soţia sa dădea adevărate concerte în casa de la Mihăileni – el la vioară, iar Maria acompania la pian sau chitară. După despărţirea părinţilor, Costache, tatăl lui George, a rămas la Cracalia, iar Maria, mama sa, în casa de la Mihăileni. Aici a crescut micul George, alintat cu numele Jurjac, şi aici venea în toate vacanţele petrecute în România. Copilăria de poveste la Mihăileni avea să fie sursă de inspiraţie pentru Enescu. Avea să compună aici multe dintre operele sale.
Schimbarea de regim politic din 1945, imposibilitatea lui Enescu de a-şi mai revendica sau îngriji casa după plecarea definitivă din ţară în 1946, când a fost silit să renunţe la toate proprietăţile sale, înstrăinarea clădirii şi tratamentul din partea actualilor posesori au făcut ca nu doar peste casă, ci şi peste un capitol de decenii al existenţei lui Enescu, să se aştearnă uitarea şi nepăsarea. În 1918, printr-o scrisoare, George Enescu a cedat casa verişoarei sale, Eugenia Dimitriu, şi a fost moştenită mai departe de 3 dintre fiii ei. Doi dintre aceştia, nepoţii compozitorului, au vândut partea lor către vecini. Cel de-al treilea însă, şi-a păstrat proprietatea. Asa se face că, în momentul de faţă, casa are doi proprietari. Dar niciunul dintre ei nu a reuşit să o întreţină. Casa tineretii lui Enescu nu a putut fi apărată de nicio lege. Abia în 2001 ar fi putut intra sub incidenţa legii monumentelor istorice, dar nici proprietarii, nici autorităţile nu au făcut paşi decisivi pentru recuperarea acestei moşteniri a marelui compozitor. Cu excepţia amplasării unei plăci memoriale. Placa memorială din marmură albă a dispărut de pe zidurile casei. Mărul din curte, sub care Enescu zăbovea îndelung, a fost tăiat. Casa din Târgul Mihăilenilor este în sine un monument arhitectonic reprezentativ pentru tipul de casă de ţară moldovenească din secolele XVIII-XIX.
Casa George Enescu a ajuns în atentia opiniei publice în 2012, când pianista Raluca Ştirbăţ – preşedinta Societăţii Internaţionale George Enescu din Viena (originară din Iaşi, pianista trăieşte de ani la Viena) – a iniţiat în presa din Europa o campanie de conştientizare a situaţiei dramatice în care se găseşte casa din Mihăileni şi a militat pentru clasarea clădirii şi transformarea ei în muzeu. În iunie 2014, Ordinul Arhitecților din România, alături de Fundaţia Pro Patrimonio, cu sprijinul autorităţilor şi comunităţii locale, a intervenit de urgenţă pentru protejarea casei. În continuare, se urmăreşte restaurarea completă şi valorificarea potenţialului memorial al imobilului, care va fi transformat într-un centru educaţional muzical. Anul acesta, tradiţionala campanie socială care însoţeşte fiecare ediţie a Turneelor Stradivarius, susţinute de violistul Alexandru Tomescu şi celebra sa vioară Stradivarius Elder, este dedicată strângerii bugetului necesar, aproximativ 30.000 de euro, pentru terminarea restaurării şi pentru deschiderea unui centru cultural care să ofere celor din zonă, şi în special copiilor, o alternativă culturală viabilă.
Surse: fundatiaenescu.ro georgeenescu.ro
