† Boboteaza – Botezul Domnului – 6 ianuarie
Aceasta sărbătoare reprezintă botezul în apa Iordanului a Mîntuitorului Iisus Hristos de către Sf. Ioan Botezătorul. În ajun de Bobotează, precum și în ziua de Bobotează, în toate bisericile creștin-ortodoxe, prin puterea Duhului Sfînt, se sfinţește Agheasma cea Mare. La botezul Mîntuitorului, Cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu S-a coborît în chip de porumbel peste Iisus. Botezul lui Ioan și Botezul ca Taină Dumnezeiască. Ceea ce s-a întîmplat cu paștele iudaic, se întîmplă și cu botezul. La Cina cea de Taină, întîlnim paștele iudaic și paștele creștin. Hristos a pus capăt celui dintîi și i-a dat început celui de-al doilea. La rîul Iordan a împlinit botezul iudaic, dar în același timp a deschis ușile botezului ca Taină, prin pogorîrea Duhului Sfînt și Sfinţirea Apelor de către Acesta. Botezul lui Ioan era un botez de pocăinţă, care îi făcea pe oameni să-și osîndească păcatele lor. Acest botez nu era o taină, ci un ritual, pentru că nu ierta păcatele. Mîntuitorul a acceptat să fie botezat, dar nu pentru că El avea nevoie de curăţire de păcate, ci pentru a ne arăta importanta și lucrarea botezului pe care Îl va institui. Taina botezului a fost instituită de Hristos însuși îndată după Învierea Sa din morţi, odată cu trimiterea apostolilor la propovăduirea Evangheliei către neamuri: „Mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh”.(Matei, 28, 19-20).
Apa în tradiția populară românească
Modelul reînvierii eroului din basmele românești, care, în urma unei morți năprasnice este scăldat în două ape – apa vie și apa moartă – ilustrează cunoașterea inițiaților benefici de pe aceste plaiuri.
Moartea nu se opune vieții, ci o completează și o condiționează chiar – reciproca este de asemenea valabilă – iar funcția apei moarte nu o contrazice pe aceea a apei vii – aspect specific doar spiritualității benefice din Carpați.
Oficianta acestui ritual de reînviere nu are cum să fie decît o femeie, o zînă sau o fecioară, preoteasă.
Potrivit lui Romulus Vulcănescu, apele mirifice sînt: Apa Duminicii și Apa Sîmbetei. „Apa Duminicii izvorăște din Paradis, dă deviere Cerurilor în spirală și coboară pe pămînt, ca o apă fastă, benefică. Apa Sîmbetei dă tîrcol Pămîntului și coboară în spirală în fundul Iadului ca o apă nefastă, malefică. Apa Sîmbetei este mai mult decît un rău infernal, un rău-prag ce desparte lumi ireconciliabile (precum Stixul mitologiei antice grecești), apa primordială care nu lasă pămîntului autonomie totală („ea împrejură pămîntul ca un gard”). Pe prima, oamenii o invocă în rugăciunile lor, pe a doua o urăsc și o blesteamă ca fiind infernală. Pe firul acestor ape oamenii pot urca în ceruri sau coborî în subpămînturi, bineînțeles respectînd ritul călătoriei în spirală.”
Supersitiții privind apa
Unele din superstițiile poporului român susțin că cei morți prin înecare nu stau împreună cu ceilalți morți. Ei stau deoparte, pe lîngă apele în care s-au înecat, arătîndu-se uneori pe lună nouă, ca rață sau ca gîscă și chemînd și pe alții să se scalde și să reia destinul.
Masaru Emoto
„Pe cîteva eprubete sigilate cu apă distilată au fost lipite etichete, pe care au fost scrise cuvintele: iubire, mulțumesc și al treilea eșantion a ascultat muzică clasică. Aceste eșantioane au fost înghețate și fotografiate cu ajutorul microscopului. Apa a format în toate cazurile cristale diferite și pure. Nici unul nu semănă cu celălalt.
Analiza a arătat că structura apei era diferită pentru fiecare dintre aceste eprubete, dovedind în mod cert că influențele asupra apei la distanță produc un ecou, remodelîndu-i structura informațională.
S-a constatat că apa este un element “viu”, capabil să memoreze informația. Apa „memorează” diferite influențe și le transformă în cristale care imită structura energoinformațională. În mod asemănător, celelalte eprubete au fost expuse în fața televizorului, calculatorului și telefonului mobil.” “Folosind tehnici fotografice de mare viteză, profesorul Masaru Emoto a constatat că cristalele ce se formează în apa înghețată se transformă atunci cînd către ele sînt îndreptate gînduri specifice, concentrate. A descoperit că apa din izvoarele limpezi și cea expusă cuvintelor de iubire prezintă modele de cristale strălucitoare, frumoase, complexe și viu colorate, în forma fulgilor de zăpadă. În schimb, apa poluată, cea toxică din zonele industriale, cea din zonele intens populate, cea stătută din conductele de apa și din amontele barajelor de reținere sau cea expusă gîndurilor negative, formează modele nedesăvîrșite, asimetrice, în culori lipsite de strălucire.
Implicațiile acestor cercetări nasc o nouă conștiință a modului în care putem avea o influență pozitivă asupra Pămîntului și a propriei noastre sănătăți.” „Pe baza cercetărilor mele, am ajuns să cred că apa oceanelor păstrează amintirile tuturor făpturilor care trăiesc în ea și că ghețarii de pe Pămînt s-ar putea să conțină milioane de ani din istoria planetei. Apa circulă în jurul globului, trece prin trupurile noastre și se răspîndește în întreaga lume. Dacă am putea interpreta aceste informații cuprinse în memoria apei, am putea înțelege Cosmosul, minunile naturii și însăși viața.
Postul Bobotezei sau importanța apei în creștinism
Ajunul Bobotezei era și ar trebui să fie zi de post negru. Străbunicii noștri spuneau că cine va putea ține post negru în Ajunul Bobotezei va putea alunga ploile peste măsură și grindina.
Tot în această zi, fetele mari își meneau postul pentru a se căsători cu bărbați buni și frumoși.
Sf. Teofan Zăvorîtul despre Botezul Domnului cu Apă
„Botezul Domnului se mai numește și Dumnezeiasca Arătare, întrucît, cu acest prilej, S-a arătat în chip văzut singurul Dumnezeu Adevărat, Cel în Treime închinat: Dumnezeu-Tatăl prin glasul din cer, Dumnezeu-Fiul-Cel Întrupat – prin botez, Dumnezeu-Duhul Sfînt – prin pogorîrea asupra Celui Botezat.
Aici se arată și taina legăturilor dintre ipostasurile Sfintei Treimi:
Dumnezeu-Duhul Sfînt de la Tatăl purcede și întru Fiul Se odihnește, dar nu purcede din El.
Se mai arată aici și ca iconomia Întrupării pentru a noastră mîntuire a fost săvîrșită de Dumnezeu-Fiul cu împreună-lucrarea Duhului Sfînt și a lui Dumnezeu-Tatăl.”
Sfințirea tuturor apelor sau Boboteaza
Preotul sfințește casele cu apa care a fost sfințită – Agheasma Mare în dimineața aceea, după Liturghie. Oamenii țin post negru pînă ce vine preotul și beau din această apă sfințită.
Preotul este precedat de copii îmbracati în cămăși albe, sunînd din clopoței și deschizînd calea preotului. Copii strigă Kira Leisa, adică pronunțarea românească a grecescului Kyrie Eleison (Doamne miluiește). Pe lîngă Troparul Bobotezei, copii cîntă colinde speciale care descriu minunea care a avut loc la Iordan (Botezul lui Iisus).
În ziua de Bobotează, după Liturghie, preotul împreună cu enoriașii fac o procesiune spre un lac, rîu sau izvor, pentru slujba Sfințirii Apelor.
Cînd Troparul Bobotezei începe, vînătorii și pădurarii satului împușcă peste ape, ca să alunge duhurile necurate.
Se crede că în ziua aceasta, toate apele pămîntului sînt sfințite. Din acest motiv, femeile nu spală rufe pentru următoarele opt zile, pînă la sfîrșitul praznicului.
– Cum tratau bunicii noștri apa sfințită. Ziua de Bobotează era închinată purificării mediului înconjurător, în special apelor, de forțe malefice. În această zi toți românii mergeau/ merg la biserică pentru a lua apă sfințită, atît de necesară pentru tămăduire și purificare.
Se spune că apa sfințită din ziua de Bobotează are puteri miraculoase, astfel că nu se strică niciodată.
Apele rămîn sfințite timp de două pînă la șase săptămîni, timp în care gospodinele nu spală rufe în apă curgătoare.
Cu apa sfințită se stropesc vitele și nutrețul lor, apoi fiecare gospodar bea cîte puțin pe nemîncate pentru a-și curăța și sfinți sufletul.
– Tradițiile tinerelor fete. În noaptea de Bobotează, tinerele fete își visează ursitul. Ele își leagă pe inelar un fir roșu de mătase și o bucățică de busuioc. Busuioc se pune și sub pernă.
Fetele care cad pe gheață în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an.
