Ca în fiecare an înainte de Paşte, pompierii de la Inspecţia de prevenire au făcut controale la unităţile de cult, pentru a se asigura că sunt pregătite în caz de incendiu. În total, militarii au executat 113 (26 la mănăstiri și 87 la biserici) şi au constatat 386 de nereguli, 9 dintre acestea fiind remediate imediat. Nu s-au aplicat amenzi, ci doar avertismente – 8 scrise şi 275 verbale. Simultan cu acţiunile de verificare s-au executat 113 exerciţii de evacuare şi 57 de instruiri în domeniul situaţiilor de urgenţă.
Cea mai gravă constatare a pompierilor este legată de bisericile clasificate ca monumente istorice, care nu au instalaţii de detectare şi semnalizare a incendiilor, situaţie în care cele din lemn sunt victime sigure ale focului. Îngrijorător este faptul că nici paratrăsnetele, montate pe mănăstiri şi schituri, nu sunt verificate periodic de către o persoană autorizată. Deşi majoritatea lăcaşurilor de cult au stingătoare de incendiu, acestea nu sunt ăn număr suficient, aşa cum prevăd normativele – cel puţin unul la o suprafaţă de 200 mp, şi minimum două pe nivel.
Peste toate, în cazul multor mănăstiri şi schituri nu există planuri de ordine şi priorităţi pentru salvarea bunurilor/exponatelor de valoare în caz de incendiu. De regulă, aceste planuri au caracter confidenţial şi sunt cunoscute doar de către persoanele cu atribuţii privind punerea acestora în practică în caz de incendiu. În mod normal, aceleaşi persoane sunt responsabile cu stabilirea locului în care sunt dus obiectele de valoare, în funcţie de importanţa acestora. Numai că la mănăstirile noastre este “discreţie” totală în această privinţă.
Nu doar grija pentru bunurile de valoare şi obiectele de cult este în suferinţă, ci şi grija pentru oameni. Spaţiile de cazare pentru pelerini nu au instalaţii electrice pentru iluminatul de siguranţă pentru evacuare, coşurile de fum nu sunt protejate la trecerea prin planșeele și astereala din lemn, şi nu sunt curăţate periodic; iar instalaţiile electrice nu se exploatează în condiţii de siguranţă. În plus, schiturile – situate de obicei în zone izolate, departe de reţeaua de hidrante stradale, nu au rezerve de apă care să poată fi folosite la stingerea incendiilor. (C. MIRCEA)
