“Plină de viaţă, cu un optimism molipsitor şi cu o inimă caldă şi deschisă”
Sâmbătă, 23 august, biologul Alexandrina Negrea (născută la Piatra Neamţ, la 23 august 1930) ar fi împlinit 84 de ani. Născută la 23 august 1930, în municipiul Piatra Neamţ, a urmat cursurile preuniversitare în oraşul natal. După absolvirea Liceului de fete, azi Colegiul „Calistrat Hogaş”, în 1949, s‑a înscris la Facultatea de Biologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, pentru ca, în anul următor, să se transfere la Universitatea din Bucureşti, unde era student soţul, Ştefan Negrea (tot nemţean, născut la 11 iulie 1930, în Girov). A reuşit să finalizeze cursurile universitare cu brio în 1953 şi să obţină post de preparator la Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa”.
În 1954 se transferă ca cercetător ştiinţific la Comisia de Hidrologie a Academiei Române, grupul cu sediul la Staţiunea de Cercetări Marine din Constanţa, unde era numit asistent soţul ei, proaspăt absolvent al Facultăţii de Biologie. În 1955, soţii Negrea sunt transferaţi la Staţiunea Hidrobiologică de la Brăila, nou înfiinţată de Universitatea din Bucureşti, pentru practica studenţilor biologi. Director, cu delegaţie, a fost numit Ştefan Negrea care, împreună cu Alexandrina Negrea şi Stelian Beldescu, chimist, au reuşit să organizeze Staţiunea şi să primească primele serii de studenţi practicanţi. În paralel, ei au demarat, sub conducerea conf. dr. Nicolae Botnariuc, de la Facultatea de Biologie, un proiect al studiului complexului de bălţi Crapina Jijila din zona inundabilă a Dunării. Scopul era să se compare situaţia din acei ani cu datele lui Grigore Antipa din 1910 şi să demonstreze rolul important al zonelor umede în evoluţia naturii şi viaţa oamenilor.
În 1957 se transferă la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” pe un post de cercetător ştiinţific. În 1964 s‑a înscris la doctorat, la domnul acad. prof. dr. Nicolae Botnariuc, având ca temă de cercetare „Dinamica populaţiilor de gasteropode din complexul de bălţi Crapina Jijila (zona inundabilă)”. Urmărind, nu numai dinamica speciilor de gasteropode, ci şi valenţele ecologice ale acestora, Alexandrina Negrea a realizat o teză de mare valoare, care a fost susţinută public în 1971. Devenind un strălucit malacolog şi biospeolog, a continuat seria cercetărilor realizând un număr de aproape 100 de lucrări ştiinţifice, publicate în prestigioase reviste de specialitate din ţară şi străinătate şi un număr de şase cărţi, în colaborare, una fiind prefaţată de marele biolog francez, acad. Albert Vandel, care a scris primul tratat de biospeologie din lume; lucrarea, model de studiu regional speologic, a fost publicată de către Centre National de la Recherche Scientifique din Paris. Alexandrina Negrea s-a stins din viaţă la 2 mai 2011.Despre ea am aflat informaţii în revista “Studii şi comunicări” /DIS, vol. 4, 2011, dintr-un documentar semnat de doi doctori în Biologie, universitarii ieşeni Gheorghe şi Mariana Mustaţă, din care cităm:
“A participat la explorarea a peste 200 de peşteri”
“Plină de viaţă, cu un optimism molipsitor şi cu o inimă caldă şi deschisă. Domnia-sa a fost asemenea unei umbre nedespărţită de soţul său, eminentul cercetător dr. Ştefan Negrea. Rar mai poţi găsi un cuplu atât de unitar şi de devotat. Aşa cum nu‑ţi poţi imagina că într‑o zi cu soare nu eşti însoţit de umbra ta, tot aşa nu puteam gândi că la reuniunile ştiinţifice şi la alte întâlniri academice, soţii Negrea nu vor fi împreună. Cei doi eminenţi biologi au durat o operă ştiinţifică ce onorează cercetarea românească. Au format un cuplu perfect pentru cercetarea ecosistemelor acvatice şi terestre şi pentru descifrarea miraculoasei vieţi din mediile subterane. Au colaborat, ajutându‑se şi încurajându‑se reciproc şi, timp de o viaţă de om, au adus contribuţii ştiinţifice inedite în aceste domenii. Teza de doctorat a fost publicată într‑o variantă condensată în tratatul «Ecologia populaţiilor de cladocere şi gasteropode din zona inundabilă a Dunării», la Editura Academiei R.S.Române, în anul 1975. Deosebit de valoroasă această carte, prin aspectele de biodiversitate a celor două grupe de nevertebrate şi prin cercetările moderne de ecologie la nivel individual, populaţional şi biocenotic, reprezintă un triumf al celor doi cercetători şi consacrarea lor ca limnologi de talie european. Ceea ce ne‑a impresionat este faptul că, după pensionare, a continuat cercetările ştiinţifice în cadrul Institutului de Speologie «Emil Racoviţă», fără a fi remunerată şi a realizat 29 de lucrări, dintre care trei cărţi şi trei capitole de carte. Aşa cum spuneam, făcând echipă cu soţul său şi cu reputaţii speologi din cadrul Institutului de Speologie «Emil Racoviţă», doamna Alexandrina Negrea a participat la explorarea biospeologică a peste 200 de peşteri din România şi la cartarea a nu mai puţin de 30 km de săli şi galerii. A colectat şi prelucrat o impresionantă cantitate de material ştiinţific din substraturi diferite (guano, planşeu şi parietal), contribuind la cunoaşterea faunei subterane acvatice şi terestre din România. Ea a lăsat la institut o bogată colecţie de gasteropode care a fost consultată de malacologi români şi de peste hotare. Alexandrina Negrea l‑a urmat pe soţul său în toate şi în tot de‑a lungul vieţii sale; i‑a fost şi soţie, şi soră, şi «mamă», şi înger păzitor, dar şi colaborator de nepreţuit în cercetarea ştiinţifică, având şi lucrări realizate integral, ca autor unic, în domeniul malacologiei.”
Cartea „Biodiversitatea din mediile subterane din România”, lucrarea realizată în colaborare cu Ştefan Negrea şi Aurel Ardelean, îi încununează cariera şi o plasează definitiv în galeria marilor biologi ai neamului nostru. Pentru capitolul „Peşterile din Defileul Dunării şi fauna terestră”, publicat în cadrul volumului „Speologia”, al seriei monografice academice „Porţile de Fier”, a fost distinsă cu Premiul „Emil Racoviţă”.
Nicolae SAVA
