„Sloganul” potrivit pentru a caracteriza motivul invocat de cei mai mulți bicăjeni care au ieșit la vot, ieri, 2 noiembrie, pare să fie “am votat ca să votez”. La primele ore ale dimineții, cei care au dat startul voturilor au fost membrii comisiilor de vot, urmați îndeaproape de pensionari. Cu un bărbat în vârstă de aproximativ 80 de ani ne-am întâlnit la puțin timp după deschiderea secțiilor. A mărturisit că a votat pentru că așa trebuie și pentru binele țării.

La ora 7.30, la o secție de votare cu „sediul” la Liceul Carol I din Bicaz erau 16 voturi. La mai puțin de o jumătate de oră diferență, în centrul orașului, o altă secție aduna aproape 30 de voturi. Oamenii, care ieșeau din secții păreau să se îndrepte spre biserici. Până la ora 10, cea mai generoasă secție abia aduna 100 de opțiuni exprimate, dar numărul celor care ajungeau în fața buletinelor de vot părea că se dezgheață. Avea să-și arate veridicitatea varianta credincioșilor care ies de la slujbă. S-a dovedit a fi doar un mit. Până la ora 13, cea mai „prolifică” secție (122) din Bicaz contoriza 313 voturi, iar valul entuziaștilor părea să scadă. În cartierul Dodeni, una din zonele mărginașe ale Bicazului, oamenii s-au lăsat greu scoși din case. Cele două secții de votare, amenajate în aceeași clădire păreau că împart o mână de voturi.

După 6 ore de la deschiderea secțiilor, aproape 300 de oameni se împărțeau la cele două secții. Între timp primarul orașului votase (în jurul orei 11) și îndemna pe cei care nu ieșiseră din case să își exercite dreptul constituțional. „Am votat pentru intrarea în normalitate, cu dorința fierbinte ca și orașul Bicaz să-și realizeze proiectele și gândurile din 2012”, a declarat Nicolae Sălăgean, primarul orașului Bicaz. Edilului a motivat ieșirea la vot ca o modalitate prin care noi toți putem participa la bunul mers al țării. Crâșmele, la o distanță relativ mică de secțiile de vot (dar nu mai aproape de 50 de metri) au fost pline, dar lumea din ele nu părea să se înfierbânte la discuții legate de vot. Doar afișele electorale nu au mai părut că mai interesează pe cineva. Ofertele din apropierea locurilor unde voturile au căzut în urnă erau încă viabile și chiar sub ochii alegătorilor (la limita distanței legale). Doar, doar zâmbetele de pe afișe vor fi „ademenit”, măcar în ultimul moment, încrederea celor care încă mai cred într-un viitor luminos. (M. TEODOROF)