Unul dintre scandalurile de pomină din vremea primarului Ion Rotaru e cunoscut drept prima tentativă de distrugere a Bazei Hipice. Puțin a lipsit atunci să-l vedem pe Costache Lupu legându-se singur cu lanțuri de poarta bazei. Proprietarul campingului vecin solicitase o „limbă” de teren pe malul Bistriței, la schimb cu o „insulă” (un teren și o ruină) din mijlocul ștrandului, astfel încât turiștii să aibă acces în camping prin partea din spate fără a fi taxați la intrarea în ștrand. „Limba” ar fi rupt serios din terenul de încălzire și baza nu se mai califica pentru găzduirea de competitii internaționale. Pe de altă parte, „insula” încurca proiectul european din zona de agrement mai ceva ca barul „Gatsby” renovarea teatrului peste ani de zile. Riposta condusă de Lupu a beneficiat de susținere masivă din partea consilierului local Gheorghe Ștefan și a grupului său de presă. Schimbul a fost abandonat. Iureșul public și emoția au făcut să se sară peste un amănunt: terenul în dispută nu aparținea oficial bazei. Într-o noapte, pe la începutul anilor ’90, a fost mutat gardul înspre Bistrița și acolo a rămas. Schimbul acela era perfect legal, dar Lupu, caii și poporul aveau argumente convingătoare.
Au urmat ani dominați de tulburări și incertitudini. Încurcăturile, certurile și împăcările istorice, premiile promise și neplătite de primărie, campaniile electorale ostile sau prietenoase, somațiile de evacuare și procesele ne-au mâncat zilele. Oficial, pe hârtie, funcționează un parteneriat în trei, între Clubul Sportiv Ecvestru (cu activitatea), ALCORADU SRL (cu activele cumpărate la lichidarea GIROSTAR-Girov) și municipiul-nepereche (cu terenul). Practic, totul a depins de toanele și interesele primarului Gheorghe Ștefan. Când îl pupa pe Lupu, când îl fugărea din oraș. Când negocia cu Daniel Măricuța (primarul de Șelimbăr, proprietarul firmei cu activele), când nu voia să-l vadă sau se-ntâlneau pe ascuns. Când susținea un concurs, când îngropa altul. Adevărata miză era terenul bazei, în suprafață de vreo 3,5 ha.
Aplicându-se o schemă consacrată, terenul a trecut din domeniul public în cel privat al municipalității, după care a poposit în patrimoniul falimentarei PERLA INVEST. Se cuvine reamintit că e puțin probabil ca prăduirea cu acte a patrimoniului nostru să fie cercetată vreodată. Cel puțin ce s-a întâmplat în ștrand a avut parte de-o generoasă expunere mediatică, neurmată de efecte. Cine a fost asociat stăpânirii locale a făcut ce-a vrut în oraș, fără scrupule, fără frică. La masa de manevre a venit rândul unui teren din patrimoniul ăstora de plimbă cabine goale pe sârmă. L-a scos Fiscul vânzare, cu anunțuri făcute la Iași. După suprafață și adresă se potrivește cu Baza Hipică. Interesant e că-i gata lotizat.
Reacțiile consemnate de presa locală ale directorului Cătălin Goldan (adus de la Iași la PERLA INVEST pe-o filieră extrem de dubioasă, degeaba dezvăluită) și viceprimarului Aurelia Simionică confirmă că stăpânirea nu are absolut nicio limită. Chiar dacă terenul ar ajunge în final la Daniel Măricuța, limitele au fost zdrobite. Era mai simplu la vedere, e o chestiune de onoare. E patrimoniul nostru, nu al lui Ștefan, Goldan și tot neamul lor în actvitate.
Viorel COSMA
