Prin grija prietenului său, scriitorul Adrian Alui Gheorghe, poetului Aurel Dumitraşcu i s-a publicat un nou volum antologic de poezie la Editura Tipo Moldova din Iaşi, în cunoscuta colecţie “Opera Omnia. Poezie contemporană”. În cele peste 200 de pagini ale cărţii sunt cuprinse cele mai reprezentative creaţii ale autorului dispărut la doar 35 de ani (la 16 septembrie 1990). La finalul cărţii sunt cuprinse, graţie aceluiaşi îngrijitor de ediţie, o cuprinzătoare notă bio-bibliografică, din care aflăm că acestui autor i s-au publicat mai multe volume în postumitate decât în scurta sa viaţă.
Iată cum îl caracteriza alt poet al generaţiei sale, Nichita Danilov, pe veşnic tânărul Aurel Dumitraşcu: “Înalt, subtire, pe cât de delicat cu prietenii, pe atât de vehement cu impostorii, indiferent de natura lor, poetul Aurel Dumitraşcu, dincolo de masca nervozităţii sale (avea un temperament coleric), era posedat de o tristeţe blândă, discretă, pe care nu şi-o manifesta prin cuvinte, dar care i se ghicea în privire”. Alt mare poet, dar şi critic literar de mare calibru, contemporan lui Aurel, Grigore Grigurcu, care s-a intersectat de câteva ori cu poetul, la diverse agape literare, îl caracterizează astfel pe Aurel: „A fost odată ca niciodată un tânar poet cu plete blonde, cu un chip în trăsăturile căruia forţa bărbătească se îngâna cu o suavitate aurie, pâcloasă, de revărsat de zori, adâncindu-şi echivocul în privirea visătoare şi iute lunecătoare, contemplativ-ironică. Îmi adresa scrisori docte şi subtile (ca şi altora, după cum am aflat ulterior), cu mult înainte de-al fi întâlnit, fugar, de două ori în 1990, anul de foc al ţării care l-a mistuit la 35 de ani neîmpliniţi… Observaţii mature, chiar adânci, se întâlneau ciudat cu o fanfaronadă pe care n-am interpretat-o de la început asa cum se cuvenea, pe latura ei de afirmare neliniştită, fantastă, precum o expersie a panicii morale”.
Poetul Aurel Dumitraşcu este blestemat să trăiască, după moarte, o lungă eternitate.
