Academicianul Augustin Buzura (75 ani) a venit în 1977 pentru prima dată la Piatra Neamț. I-au plăcut, arhitectura orașului și apetitul pietrenilor pentru cultură. “Am fost foarte bucuros să descopăr că în această zonă de veche tradiție se face cultură pe o coordonată nouă, dar cu pasiunea înaintașilor”, a conchis, la plecare, Buzura, care în anii ‘60 a renunțat la profesia de medic psihiatru în favoarea literaturii. (A. MOISE)
“- În 1964, absolveați Facultatea de Medicină din Cluj. În ce împrejurări ați optat pentru literatură?
– Student fiind, aveam sentimentul că trebuie să scriu, dar trăiam mai mult cu… impresia că voi scrie. Luasem, astfel, hotărârea să mă apuc serios de medicină. Așa se face că m-am prezentat cu o «proză» la «Tribuna», crezând că «mă voi face de râs» și voi avea astfel tăria să o termin cu literatura. Rândurile mele i-au plăcut însă lui Mircea Zaciu și…
– Ce loc ocupă «Orgolii» în activitatea dv.?
– Am început să scriu la «Orgolii» în urmă cu 10 ani, răgaz în care romanul a cunoscut vreo patru variante: din două capitole s-au născut «Absenții» și «Fețele tăcerii», publicate înaintea «Orgoliilor». Cred că pentru cititorii mei este evident miezul comun al celor trei romane – mă refer nu atât la geneza lor, cât la faptul că ele conțin o meditație despre confruntarea omului cu destinul.
– V-ați aflat zilele acestea pentru prima dată în municipiul Piatra Neamț. Este cumva prematur să vă exprimați impresiile?
– Mi-a plăcut orașul cu arhitectura sa proprie; în mine îl compar tot timpul cu Maramureșul natal. Mi-a plăcut de asemenea, apetitul pentru cultură – fapt pe care, trebuie să recunoaștem, nu-l putem întâlni în chiar toate orașele noastre. Dacă vreți, însăși construcția bibliotecii dumneavoastră este un exempu; ca și serile literar-artistice, ca și prezența Teatrului Tineretului, ca și numeroasele manifestări despre care am aflat că se organizează aici. Am fost foarte bucuros să descopăr că în această zonă de veche tradiție se face cultură pe o coordonată nouă, dar cu pasiunea înaintașilor”. (Constantin Bostan, Ceahlăul, sâmbătă, 17 septembrie 1977)
