aleho
pietricica turism

“Mânca-v-ar Raiul!”

Acum 14 ani, obştea Mănăstirii Sihăstria, ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu mii de oameni în lacrimi, îl petreceau pe ultimul său drum pământesc pe un mare slujitor al Domnului, părintele Cleopa, cel care îşi întâmpina musafirii cu urarea devenită celebră “Mânca-v-ar Raiul!”.

Arhimandritul Cleopa Ilie, părinte duhovnicesc, s-a născut în comuna Suliţa, judeţul Botoşani, la 10 aprilie, anul 1912. Părinţii săi, Alexandru şi Ana Ilie, au fost un exemplu viu de trăire creştină, fiind iubitori de Dumnezeu, de biserică şi de copii. Nu întâmplător s-au născut în această zonă, mulţi oameni mari, dintre care nu puţini călugări, preoţi, ierarhi aleşi şi cuvioşi, cum a fost Sfântul Ioan cel Nou de la Neamţ (1913-1960) sau Ieroschimonahul Paisie Olaru, duhovnicul Părintelui Cleopa. Familia părinţilor săi a fost binecuvântată de Dumnezeu cu zece copii, dintre care doi au murit de mici, iar opt copii (patru băieţi şi patru fete) au supravieţuit. Constantin (Părintele Cleopa) a urmat şcoala primară de şapte ani în satul natal. Avea o memorie cu totul deosebită, asemănându-se mamei sale. Timp de peste trei ani de zile a făcut ucenicie duhovnicească la Schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea. În anul 1929, la începutul lui decembrie, a intrat în obştea Schitului Sihăstria împreună cu fratele său mai mare, Vasile. După trei zile de ispitire, au fost primiţi în obştea acestui schit, în ziua Sfântului Ierarh Spiridon, la 12 decembrie. Până în anul 1935, Constantin a păscut oile Schitului Sihăstria, împreună cu alti fraţi. Apoi este luat în armată în oraşul Botoşani. Se reîntoarce la schit în toamna anului 1936 şi este tuns în monahism la 2 august 1937, primind numele de Cleopa. După aceasta face ascultare la oile schitului până în vara anului 1942, fiind ajutat de monahii Galaction Ilie si Antonie Olaru. În iunie 1942 este adus în schit şi numit locţiitor de egumen, întrucât staretul Ioanichie Moroi era bolnav. În anul 1944, la 27 decembrie, monahul Cleopa este hirotonit ierodiacon, iar la 23 ianuarie 1945 este hirotonit ieromonah de Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareţ al Mănăstirii Neamţ. După această dată este numit oficial egumen al Schitului Sihăstria. În anul 1947, Schitul Sihăstria, numărând peste 60 de vieţuitori, a fost ridicat la rang de mănăstire, iar Proto-singhelul Cleopa Ilie este făcut arhimandrit, cu aprobarea Patriarhului Nicodim. În anul 1948, fiind urmărit de organele politice de atunci, se retrage pentru sase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria. În anul 1949, la 30 august, Arhimandritul Cleopa Ilie este numit stareţ al Mănăstirii Slatina – Suceava şi se transferă acolo cu 30 de călugări din obştea Mănăstirii Sihăstria, în urma deciziei Patriarhului Justinian. La Mănăstirea Slatina întemeiază o obşte care a ajuns la peste 80 de vieţuitori. Între anii 1952-1954, fiind urmărit de securitate, se retrage în Munţii Stânişoara, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După mai bine de doi ani de viaţă pustnicească, este readus în mănăstire, la porunca Patriarhului Justinian. În anul 1956, revine la metanie, iar în primăvara anului 1959, se retrage pentru a treia oară în Munţii Neamţ, unde se nevoieşte mai bine de cinci ani de zile.

În toamna anului 1964 revine în Mănăstirea Sihăstria, ca duhovnic al întregii obşti, şi povăţuieşte fără întrerupere atât călugări, cât şi mireni, timp de 34 de ani, până la 2 decembrie 1998, când îşi dă duhul în mâinile lui Hristos.