Credincioşii ortodocşi de stil vechi îşi venerează conducătorul
Astăzi, în calendarul ortodox de stil vechi, se serbează Sfântul Ierarh Glicherie de la Slătioara. Prea Sfinţitul Glicherie Tănase, arhiepiscop şi Mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Răsărit este născut în anul 1891, la 9 februarie, în satul Mihoveni, în împrejurimile cetăţii Suceava, primind la botez numele de Gheorghe. Tânărul Gheorghe a intrat frate la mănăstirea Cetăţuia, unde, după numai 8 luni de ascultare este tuns în monahism, la 24 decembrie 1916 primind numele de Glicherie, nume grecesc ce se traduce în limba română “om dulce”.
Apoi este hirotonit ierodiacon la 11 ianuarie 1918, iar la 29 iunie1920, este hirotonit întru preoţie. În anul 1923, cuviosul Glicherie este numit de Mitropolie egumen al schitului Procrov, schit aflat în subordinea Mânăstirii Neamţ. Împreună cu ierodiaconul David Bidaşcu au restaurat schitul şi au înviorat viaţa monahală. În anul 1924, schitul Procrov respinge reforma calendarului, iar apoi, în anul 1926 (când a venit hotărârea Sfântului Sinod de a prăznui Sfintele Paşti cu 13 zile înainte, după stilul nou) ieromonahul Glicherie părăseşte schitul hotărât să nu slujească în nici o biserică care a adoptat schimbarea calendarului.
Stareţul Mănăstirii Neamţ, Nicodim Munteanu, l-a sfătuit pe Glicherie să accepte calendarul nou, iar în schimb va primi pe lângă Procrov şi stăreţia celuilalt schit din vecinătatea mânăstirii, Vovidenia. Bineînţeles că a refuzat, socotind reforma necanonică şi nedreptăţită şi, împreună cu David Bidaşcu s-au ascuns în pădure, în apropierea schitului Sihla, la Râpa lui Coroi, unde şi-au construit un mic paraclis; acolo au trăit doi ani şi li s-au mai alăturat trei monahi. La 14 noiembrie 1927 au plecat în pelerinaj la Sfântul Munte Athos, cuviosul Glicherie slujind la schitul românesc Prodromul.
La 14 septembrie 1928 se întoarce în România. Acesta este momentul în care încep necazurile cu Biserica oficială şi cu autorităţile, din cauza neacceptării calendarului gregorian; este arestat şi închis în mai multe rânduri, suferind mult în închisoare. În toamna anului 1930, pleacă la Ierusalim unde slujeşte vreme de şase luni. Se stabileşte pentru o vreme în comuna Rădăşeni, în judeţul Suceava unde credincioşii voiau să construiască o biserică în care să se slujească după calendarul iulian. Biserica a fost terminată şi sfinţită la 8 mai 1932. Tot atunci s-au mai construit biserici şi la Brusturi (Neamţ), Urecheni (Neamţ), Râşca, Bogdăneşti şi Drăguşeni (Suceava) şi Balş (Iaşi), în total 36 de biserici. Este condamnat la moarte în 1939 în lagărul legionarilor din Miercurea-Ciuc, dar scapă cu ajutorul lui Dumnezeu.
După al doilea război mondial, autorităţile au acordat Bisericii personalitate juridică. În anul 1947 încep lucrările de construcţie la Mănăstirea Slătioara şi se ia legătura cu episcopul Galaction Cordun căruia i-au propus să devină conducătorul Bisericii Ortodoxe Tradiţionale de Răsărit. În anul 1950, Partidul Comunist reîncepe prigonirea celor ce nu voiseră să schimbe calendarul. Glicherie, David, Meftodie au fost arestaţi şi trimişi la canalul Dunăre-Marea Neagră cu o condamnare de 2 ani. După executarea pedepsei revin la mănăstire. În ziua de 21 Mai 1955 , cel ce avea să devină primul Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit, Galaction Cordun soseşte la Slătioara iar ieroschimonahul Glicherie primeşte rangul de arhimandrit. După moartea Mitropolitului Galaction în anul 1959 conducător al bisericii a rămas P.S. Glicherie, iar la 18 Sept/1 Oct 1968 a fost numit Arhiepiscop şi Mitropolit al B.O.R.R. pe care o va păstori până la 15/28 iunie 1985 când a trecut la Domnul. (N. SAVA)
