În perioada 26-28 februarie, la Roman, Paşcani şi Mănăstirea Neamţ se vor desfăşura manifestări cultural-religioase dedicate mitropolitului Visarion Puiu, la împlinirea a 135 de ani de la naştere şi a 50 de ani de la naşterea sa în ceruri. Evenimentul este organizat de către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului şi Asociaţia “Mitropolit Visarion Puiu.
La simpozion, aflat la a XVIII-a ediţie, vor participa preoţi, oameni de cultură, autorităţi locale, membri ai Asociaţiei “Mitropolit Visarion Puiu” şi credincioşi. Programul “Zilelor Mitropolit Visarion Puiu” va începe joi, 27 februarie, la Catedrala Arhiepiscopală “Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman, cu o slujbă de pomenire în memoria mitropolitului Visarion Puiu.
După slujbă, invitaţii vor participa la lucrările simpozionului cu tema “Visarion Puiu – 135 de ani de la naştere şi 50 de ani de la naşterea sa în ceruri” – care se vor desfăşura joi, 27 februarie, începând cu ora 14, la Muzeul de Istorie (Sala Unirii). Sesiunea de comunicări ştiinţifice va fi urmată de vizionarea unui film documentar despre marele ierarh român. Vineri, 28 februarie, invitaţii vor merge într-un pelerinaj intitulat “Pe urmele lui Visarion Puiu la Paşcani şi Mănăstirea Neamţ”.
Biografie
Visarion Puiu s-a născut la 7 februarie 1879, la Paşcani. A urmat cursurile seminariilor din Roman şi Iaşi, şi ale Facultăţii de Teologie din Bucureşti. A fost hirotonit ierodiacon la Roman, apoi diacon la Catedrala Episcopală. A fost mitropolit al Transnistriei în perioada 1942-1944. Avea mandat din partea mareşalului Ion Antonescu şi binecuvântarea patriarhului Nicodim al României să revigoreze misiunea bisericească iniţiată cu un an în urmă în spaţiul dat în administraţia statului român dintre Nistru şi Bug. Pentru fostul ierarh bucovinean era o altă încercare pe care o primea din partea conducerii bisericeşti, deoarece era convins că va putea face multe lucruri pe un teren misionar aproape pârjolit de urgia ateistă bolşevică.
Urgia bolşevismului
În cele câteva rânduri care s-au păstrat în jurnalul său misionar din Transnistria găsim aspecte inedite: “Vineri, 11 decembrie, am vizitat fosta Mănăstire Adormirea, înfiinţată de mitropolitul Gavril Bodoni, pe malul mării, la 14 km depărtare de Odesa, spre sud. E prefăcută în prezent în azil pentru bătrâni. Biserica mare, istorică, e rasă de pe faţa pământului, i se cunosc doar temeliile. În cavoul prinţului Iuriev, bolşevicii au făcut varniţă. Mormântul acestuia, ca şi cel al familiei guvernatorului Alexandru Sturdza, ctitor al mănăstirii, a fost profanat de bolşevici… Joi, 17 decembrie, am avut întrunirea tuturor teologilor cărturari şi scriitori, din câţi au mai rămas în Odesa după urgia bolşevismului, chemaţi a-i cunoaşte şi a vedea ce ajutor ne pot da propagandei bisericeşti prin broşuri şi articole de gazetă; apoi le-am cerut propuneri scrise… Vineri, 25 decembrie, am oficiat Sf. Liturghie, înconjurat de preoţi numeroşi. Foarte mare număr de închinători. Creştinii de la operă au executat cântările în chip superior. La ora 12 am fost în stadion, luând parte cu capii autorităţilor la distribuirea de daruri de Crăciun la 4.000 de copii de şcoală”.
După 1944
După 23 august 1944, mitropolitul Visarion Puiu a rămas în Austria, apoi a călătorit în Italia, Elveţia, stabilindu-se în orăşelul Viels Maisons din nordul Franţei. În acest orăşel, mitropolitul Visarion Puiu şi-a aşezat primul loc de veci. Din testamentul păstrat în biblioteca de la Fribourg el a dorit să i se scrie numele pe cruce, data naşterii şi a morţii, dar şi numele ţării din care provine – România. Rămăşiţele pământeşti ale mitropolitului Visarion Puiu au fost strămutate în anul 1992 din Viels Maisons la cimitirul Mont Parnasse din Paris. În anul 1955, când România intra în Organizaţia Naţiunilor Unite, a iniţiat un apel de repatriere a tuturor românilor aflaţi în afara graniţelor ţării. A fost un prilej pentru mitropolit să solicite întoarcerea sa în ţară, cu o condiţie: reabilitarea sa prin anularea condamnării la moarte. Acest fapt nu s-a realizat, astfel că dorinţa sa a fost blocată. A mai încercat şi în ultima parte a vieţii întoarcerea acasă, dar sănătatea şubredă nu i-a permis acest lucru. Fratele său, dr. Constantin Puiu de la Galaţi, a fost trimis de statul român să-l aducă acasă pe mitropolitul Visarion. Cu toate acestea, mitropolitul Visarion Puiu a rămas pentru anii grei ai bătrâneţilor într-o locuinţă din Viels Maison. În seara zilei de 10 august, în orăşelul Viels Maison s-a anunţat moartea mitropolitului. La funeraliile sale au luat parte mulţi membri ai acestei comunităţi şi un sobor de cinci preoţi. Slujba pentru marele ierarh a fost modestă, fiind condusă de protoiereul mitrofor Emilian Vasiloschi, superiorul Bisericii Ortodoxe Române din Germania. Marele ierarh a fost condamnat la moarte, planând asupra lui acuza de criminal de război. Mitropolitul a fost reabilitat post-mortem de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la 25 octombrie 1990.
Nicolae SAVA
