“Aş vrea să revenim la culorile galben-negru”

* interviu cu Gelu Crăcană, ofiţer de presă al FC Ceahlăul

Şapou: Gelu Crăcană se confundă cu istoria recentă a Ceahlăului. Etichetat de conducerea clubului nemțean ca fiind un personaj incomod, critic și nonconformist, i s-a oferit postul de ofițer de presă, “pentru a i se închide gura”, cum se spune. Este singurul ofițer de presă al unei echipe de Liga I, pe care clubul nu-l ia în deplasări, dar atunci când vine vorba rememorării istoriei clubului, face apel la el, deoarece are adunate în cărți, fotografii și bannere tot ce înseamnă trecut și prezent. A scris deja două volume, intitulate “File din istoria de aur a Ceahlăului” și e mâhnit, întrucât conducerea administrativă nu i-a aprobat publicarea celui de-al treilea volum. ”Nu sunt bani”, a fost motivația conducerii administrative, care acum se relaxează într-o binemeritată vacanță pe litoralul românesc.

– Cum ți-ai descoperit pasiunea asta a scrisului?

– L-am cunoscut pe Radu Irimescu, cel care mi-a furnizat majoritatea articolelor ce stau la baza acestei cărți. A fost nu numai un jurnalist documentat, ci și un pasionat de fotbal care a reușit să țină fanii aproape de echipă. Dacă mi s-ar împlini o singură dorință legată de Ceahlăul, ar fi să revenim la culorile galben-negru și să îl văd iubit, ca în urmă cu 20 de ani. Să vină lumea la stadion, măcar cum am văzut la meciul cu Pandurii Târgu Jiu.

– Ce perioadă din istoria clubului îndrăgești mai mult?

– Perioada 1993-2004 a fost o perioadă frumoasă, cu multe realizări, printre care și prima promovare în prima ligă, cu multe acuze, cu împliniri și greșeli. Cu de toate, cum se spune. Când jucam cu 4.000 de oameni în tribune un meci cu Gloria Bistrița era „înmormîntare”. Acuma, dacă avem 1.000, facem nuntă. Noroc că a venit noul antrenor Vasile Miriuță și a mai venit lumea la meciul cu Pandurii. Am crezut că mor și n-o să mai văd stadionul cu 5.000 de oameni în tribune.

– Mai păstrezi în birou bustul președintelui Ștefan?

– Am completat colecția legată de Gheorghe Ștefan cu o caricatură pentru care am licitat. În biroul lui de șef, vorbește el mai mult ca mine, dar la mine în birou, vorbesc eu mai mult ca el.

– Ai în colecție multe tricouri, printre care și cel mai mare tricou al unei echipe, pe care l-ai cusut împreună cu soția. Cât valorează?

– Tricouri normale, am de la toți fotbaliștii… Vreo 80, împăturite frumos, să se vadă autografele jucătorilor și înrămate. Am tricoul lui Ovidiu Marc, cu care a jucat pe stadionul Maracana, contra Braziliei, tricoul lui Radu Lefter, cu care a apărat în meciul contra Juventusului, tricoul lui Adrian Iencsi, cînd juca la națională… Nu are bani nimeni să mi le cumpere.

–Ar trebui să cerem autorităților să te treacă în circuitul obiectivelor de vizitat în Piatra Neamț. Ce zici de asta?

– Voi, ziariștii vă băgați nasul în toate piesele mele de muzeu…Treceți-mă unde vreți voi. Și așa, mai nou, turiștii care vizitează stadionul vor să facă poze și cu mine. I-am întrebat pe cine vor să sperie…

– Ți-a spus Gheorghe Ștefan că scrii mai multe cărți ca Ion Creangă. Mai scrii, sau ești în vacanță?

– Lucrez la încă un volum dedicat perioadei 2004-2011, denumită ABA, pentru că jucam un an în prima ligă, după care retrogradam. Mi s-a spus să scriu numai de bine, dar istoria n-o facem noi. Așa e ea. Eu doar aștern pe hârtie, ce-a fost. Acuma, cei de la editură nu mai răspund la telefon și am fost anunțat că nu sunt bani pentru a publica cel de-al treilea volum. Cuprinde istoria recentă a clubului în care participările din prima ligă și ce de-a doua au alternat, campionat după campionat.

– Crezi că e o coincidență?

– Bine că pentru alte chestii sunt bani, dar pentru istoria clubului eu investesc banii mei. Sunt bannere făcute de mine cu echipa în diferite sezoane, care rămân în istorie. Nu reprezintă mare lucru pentru cei din conducere, dar pentru un microbist adevărat, contează. Peste ani, va privi cu admirație un jucător, sau antrenor.

– Ce bani mai vrei? Nu ești acționar la club?

– Nu ține cont nimeni din acționariat de ce spun prin ședințe. Sunt ofițer de presă la club, cu salariu zero lei și zero bani. Clubul mi-a spus că îmi datorează niște bani, încă de anul trecut, dar nu mi-a plătit nimc. Acum m-au anunțat că nu sunt bani pentru a publica cartea… Nicio problemă. Dacă își aduc aminte de bani, bine, dacă nu, iarăși bine! Tricoul gigant l-am făcut cu ajutorul soției și soacrei mele. În viitor vreau să umplu toată suprafața gazonului arenei din Piatra Neamț cu fotografii făcute de mine cu jucătorii și faze din meciurile Ceahlăului, din 1992 încoace. Am aproape 50.000 pînă acum. Deja am stricat cinci aparate foto. Am 1.300 de acțiuni la club, adică 0,0012% din club și, ori de câte ori am de spus câte ceva, le spun acționarilor în față. De aceea ne adunăm în ședințe, nu să ne mințim unii pe alții.

– Ce te dranjează cel mai mult?

– Faptul că nu sunt întrebat dacă merg în deplasări cu echipa. În cantonamente nu sunt luat, la meciuri nu sunt luat, dar eu trebuie să dau relații presei, nu? Când vine vorba de vizite ale oficialilor FRF, UEFA, primari și oficialități din țară și de peste hotare, Gelu Crăcană este prezent la club, mort-copt. Spre exemplu, am vrut să merg să văd meciul cu Petrolul Ploiești, dar conducerea administrativă nu mi-a aprobat 100 de lei pentru motorină.

– Și n-ai zis nimic?

– Nu vreau să mă cert cu nimeni.

– Vrei, totuși, să le adresezi o urare celor din conducerea clubului Ceahlăul?

-Vacanță plăcută pe litoralul românesc!

 

Cristi SOROCEANU