pietricica turism

Se împlinesc 110 ani de la naşterea (7/20 aprilie 1903) lui Grigore Cugler (Apunake), diplomat, scriitor, compozitor, violonist român. Ştefan Baciu (un poet român născut la Braşov şi stabilit în Honolulu), sub titlul Apunake (autobiografie), în volumul „Vi-l prezint pe Țeavă”, i-a rezumat astfel biografia lui Grigore Cugler (Apunache): „Toată încurcătura a început în ziua de 7 Aprilie 1903 (stil vechi), într-un mic sătuleț numit Roznov, de lângă Piatra Neamț. Atunci și acolo s-a născut fătul Grigore, din tatăl tot Grigore și din mama Ana, fata lui Nicolae Țincu, poet și scriitor, și timp de mulți ani redactor la Universul. În 1914, tânărul Grigore, având un aspect cu totul diferit decât cel din 1903, a intrat la Liceul Militar Mânăstirea Dealului, fapt care i-a făcut o plăcere ce durează încă până în ziua de azi! În august 1916, tânărul șoim a plecat să se plimbe, în uniformă, cu chipiu nereglementar, să se plimbe în sus și-n jos pe Valea Jiului (vezi Ecaterina Teodoroiu) timp de vreo două luni, cântând: La Arme, Trăiască Regele, Eroi au fost, Pe-al nostru Steag și altele, și într-o bună zi se trezi în gara Pitești, pe care o apără cu o dârzenie inexplicabilă. În Noembrie același an a explodat o ghiulea foarte aproape de persoana lui, și pentru că nu s-a ferit la timp i-au agățat pe piept niște medalii de metal și de război. În 1917-1918 a făcut o reușită cură de slăbire în Moldova, după care, întorcându-se la București, își dădu seama că și cei ce rămăseseră acolo făcuseră o reușită cură de slăbire. Coincidență. Prin 1922-1923 tânărul Grigore începu să-și spună că ar fi poate timpul să vadă puțin de Apunake, care, la acea epocă, nu avea nici cea mai mică idee de existența lui Grigore Cugler. În 1925 (sau 26, cine își mai aduce aminte!) Apunake ieși la iveală în editura VREMEA (Donescu) și începu să se lege de toată lumea. Trecură anii ca proștii, după cum ar spune el însuși, și în 1946 Apunake ieși din nou la iveală sub un aspect puțin diferit de cel din 1925 (sau 26, cine își mai aduce aminte!), în editura VATRA (Lambru), în timp ce AFARĂ-DE-UNU-SINGUR, discret, elegant, dar fără ceas la mână și suflând în iaurt, își făcea apariția pe străzile Capitalei, în formă de ediție cu tiraj limitat, trasă la linotip Gestaetner, sub îngrijirea unui comitet compus din Domnul Florin Roiu. Pe urmă, atât Apunake cât și AFARĂ-DE-UNU-SINGUR plecară în lumea largă, în concediu ilimitat. În timpul acelui concediu au ieșit ca din pământ o serie de schițe, ce ar putea forma un nou volum. Acestea sunt: “Amintiri din copilărie”, “… și la lume iarăși date”, “Cine fuse și se duse”, “Prin Zăvoi”, un basm în stil cotcodăcesc și altele, după cum spui Dumneata, pe vine… Un aspect îngrijorător al acestei situații este că multe din schițele menționate sunt însoțite de niște desenuri în creion, cam 30 la număr, care provoacă multă neliniște celor ce le văd. În ziua în care se va clasifica materialul pentru publicarea celor trei volume: APUNAKE, AFARĂ-DE-UNU-SINGUR și ultimul – defect natural al hârtiei – desenurile despre care vorbesc vor putea fi strecurate din loc în loc, și sunt convins că faptul că nu au ce căuta în acele volume va justifica pe deplin prezența lor. Aceasta pentru a nu se putea spune că nu am contribuit și eu cu ceva la succesul de librărie al cărților mele.” Chiar dacă nu aţi înţeles mare lucru din biografia semnată de Baciu, trebuie precizat că i se potriveşte perfect celui descris. Grigore Cugler a fost un personaj ciudat al epocii, în primul rând un mare suprarealist (înaintea lui Urmuz), compozitor, diplomat de carieră, grafician, ilustrator, memorialist, muzician, poet, violonist clasic și scriitor român. A murit la 30 septembrie 1972 în Capitala Perului, Lima. Dintre „bucatele” oferite cititorilor se pot cita Sâni umpluți, Momițe parizian, Roșcove în foi de viță, Limbă à la princesse, colțunași cu steregoaioe, Curcan cu surdină, Costițe sultanine, Țipar cu mătănii și altele.

2 COMENTARII

  1. Domnule Sava, Apunake s-a nascut in Roznovul Roznovanilor, ca urmas al guvernatorului austro-ungar al Bucovinei, cu titlu nobiliar ( expus la Muzeul Poni de la Iasi, purtat de catre ilustra s-a matusa poeta Matilda Cugler Poni), guvernator care la sfarsitul mandatului a preferat sa ramana in Regatul Romaniei decat sa se intoarca in Imperiul decazut care a devenit Republica la 1918. Meleagurile nemtene erau la acea vreme o mangaiere, iar copilul educat romaneste a preferat sa- si scrie demisia din functia de diplomat decat sa accepte un ministru de externe ca Ana Pauker. Grigore Cugler ar merita sa fie mentionat ca cetatean de onoare iar eroul sau sa fie studiat cu mare atentie. Va multumesc pt randurile Dumneavoastra care poate vor trezi curiozitatea tinerilor nemteni.

Comments are closed.