“În 1947 eram în portul Constanţa – era vremea foametei -, asiguram paza vapoarelor americane care ne aduceau ajutoare. Au ancorat la noi vapoarele «Victoria», «Panama» şi «Vaporul muncii», vase de mare capacitate, a câte 50 de vagoane de tren. Uneori eram trimis în ţară ca însoţitor la vagoanele din care se descărcau tone de porumb. Vagoanele erau sigilate. Trebuia să le duc în ţară la adrese înscrise în acte. Am ajuns în Bucureşti, la moara Gaghel, la moara Herda; porumbul era amestecat cu faină de grâu din care se făcea pâine; era groaznic. Am ajuns şi la Buzău, la Pătârlagele. Ţin minte că la Pătârlagele am dus şi nişte pachete cu alimente, cu conserve. Ni s-a dat şi nouă câte un pachet din acelea; «Mâncaţi cu încredere din aceste alimente, deoarece cu aceste alimente s-a hrănit armata americană în timpul războiului», se spunea în inscripţii. Acestea erau depozitate şi aduse din Franţa şi Anglia; când s-a terminat războiul, din aceste depozite s-au adus alimente pentru România, fiind timp de foamete, în pachete erau bunătăţi pe care nu le-a văzut vreodată ostaşul român: conserve, carne de porc cu stafide, lapte praf şi medicamente pentru dezinfectat apa. La Buzău, ne-au însoţit şi ofiţerii americani care cunoşteau limba română, deoarece erau stră-strănepoţi ai românilor care au plecat în 1920-1922, după primul război mondial, în America. Ştiau româneşte, destul de stricat, dar se descurcau bine cu ofiţerii de la Crucea Roşie care au venit cu noi. În garnitura cu alimente era un vagon de clasa I unde erau ofiţerii români de la Crucea Roşie şi ofiţerii americani. S-a asistat la distribuirea alimentelor. Primarul a venit la tren, în gară, la Pătârlagele; s-au încărcat căruţele pentru comună şi ofiţerii au asistat la împărţire. Când să plecăm n-am mai putut. Mii de oameni, moldoveni, înfometaţi, au blocat trenul în gara Buzău, strigând: «America! America! Vrem porumb! Vrem porumb!», vânturând steagul tricolor. Americanii erau stupefiaţi. Foametea făcea ravagii. Situaţia din gări se putea vedea şi în jurul vapoarelor. Poliţia era la datorie – un cordon în jurul portului, mai jos, grănicerii, iar lângă vapoare, lângă malul mării, noi, jandarmii, înfometaţii, sub steaguri tricolore, strigau asurzitor, disperat: «America! America! Porumb! »” (va urma)
