Cine s-o găndit să puie pacarea suspendată peste Cuejdi, nu credem că s-o calculat amortizarea investiției, pentru că n-o fost buluc de mașini care să sufoce spațiile și motive pentru care lumea să vină să-și lase mașina și să plece cu treburi. Gaura evidentă lăsată de construcția de peste părău a fost parțial acoperită prin transformarea acesteia în Mall. Numai că aici altă dandana, fluxul de cumpărători care era așteptat s-a dovedit mult mai mic, pentru că, fie vorba între noi, poziționarea nu e cea mai fericită, bașca existența unei concurențe ieftine în zonă a făcut ca cei ce au deschis vreo dugheană acolo să-și reorienteze repede investiția. Aici a venit dom premare (să trăiți!) cu idea ca anumite soțietăți ale premăriei să se parcheze acolo, în speranția că se vor împușca doi iepuri. Pe de-o parte poporu, mort-copt o să trebuiască să vină acolo pentru felurite țidule, pe de altă parte se asigură un flux de cleienți pentru cei ce au magazine acolo. Acuma, noi considerăm idea tardiv de târzie, pentru că în alte părți trebușoara asta s-o făcut mai de mult. Dacă sucim foaia, în condițiile în care dom premare o să mute toate soțietățile premăriei în Mall-ul de peste Cuejdi, idée la fel de tardivă, ne întrebăm ce o să se aleagă din spațiile rămase. Am zice că se pune de o oarece moșmandă imobilară, iar dacă punem la listă și recentele licității de la baza hipică, parcă se intrevede ceva.
Numai ce scriam noi mai nu demult că în piață se face curat și e ordung und disțiplin, edificiul pătrățos din centrul ei o pierit parțial sub flăcări, astfel că acuma nu prea mai poate fi utilizat. Cum era și de așteptat, lumea se întreabă cine o să fie cel ce o să facă altă piață, mai bimbașă ca cea ce o fost și poate mai civilizată. Și să nu credeți că nu sunt nume grele puse în propoziție, numai că noi ne-am oprit la un grup de oameni cu bani și idei care deja au magazine pe terenuri cumpărate din piață și care din aprecierile noastre și nu numai, ar putea face ceva în locul spațiului mistuit de flăcări. Acuma, cum între ceașcă și gură uneori e o cale al naibii de lungă, vorba francezului, la fel și aici. Una e să poți, adică să ai cu ce, și alta e să faci, adică să fii lăsat să te desfășori. În altă ordine de idei, cumătru zice că aici miroase pe lângă fum și a oarece cărți făcute. Posibil ca toamna asta să vedem dacă am avut dreptate.
