* Oscar Lemnaru dezertase din armată, dar denunţat de socrul său fu supus la garnizoană la o anchetă de către comandantul regimentului. „De ce nu vrei să faci armata, domnule Lemnaru?” „Nu pot, domnule colonel”. „Te persecută careva?” „Nu”. „Atunci de ce nu poţi? Eşti bolnav?” „Nu pot, domnule colonel, fiindcă sunt prost”. „Dragul meu, dar asta nu e o piedică. Eu cum am ajuns colonel?”
* La „Capşa” sau „Corso”, boemul Oscar Lemnaru a ridicat calamburul la rangul de veselă figură de stil. Despre Petre Comarnescu, între amici „Titel”, subalternul lui Cristian Tell (acesta, inferior prin talent şi cultură), Oscar a lansat butada: „Tell maitre, Titel valet”!
* Oscar Lemnaru, întâlnindu-se cu suprarelistul Ştefan Roll, îmbrăcat într-o haină fistichie în carouri, l-a gratulat cu o aluzie geometrică: „umbli cu haina în pătrate şi cu mintea în obtuze”. Unui tânăr care se lăuda exagerat că i-a apărut un volum la o mare editură, i-a retezat-o scurt: „Ai volum, dar n-ai suprafaţă!”
* În barul „Rai”, la demisolul hotelului „Veneţia”, cânta rusoaica Galia Faresova, de care se îndrăgostise romancierul moldovean T.C. Stan (un supraponderal, născut la Târgu Neamţ, care, în numele acestei idile, scrisese romanul „Femeia de la miezul nopţii”). În pauze, solista discuta la masa filozofilor Manoliu şi Fărcăşanu, prilej pentru umoristul Oscar Lemnaru de a invoca introducerea din „De bello Gallico” a lui Caesar: „Gallia este omnis divisa in partes tres” („Galia s-ar împărţi la trei?!”). T.C. Stan reacţionase cu un limbaj de… lemnar: „Am să-l tecestan-pilez eu pe acest obraznic de calamburghez – numit Lemnaru”…
* Războindu-se odată cu Oscar Lemnaru, actorul Ion Iancovescu, mai mereu fără franci în buzunar, l-a ameninţat pe acesta: „Te-mpuşc!”. Replica zurbagiului din micul Paris n-a întârziat: „Dar ce, eu sunt franc, ca să mă împuşti?”
* „Oscărel” pentru amici, maestrului calamburului, Oscar Lemnaru, i se mai spunea şi Oscarlambur. Generosul preşedinte al Uniunii Scriitorilor, Zaharia Stancu, vrând să-l ajute financiar, îl întrebase pe Lemnaru, în pauza unei piese (născută moartă?!) a fiului său, Horia: „Cum aş putea să te sprijin?” „Ştii ce, coane Zaharia, înfiază-mă!”
* La întrebarea din revista „Facla” – „Pentru ce scrii?” -, criticul Şerban Cioculescu i-a răspuns lui Oscar Lemnaru, sigur pe el: „Scriu într-un scop profilactic, împotriva imposturii, nonvalorii”. „Fireşte, dacă ne uităm la dânsul, are un profil lactic!?”
