Un motiv pictural statornic îl reprezintă pentru Mircea Rasvan Ciacâru cetatea: Cetatea Neamţului cu … ruine ultramoderne, cu răsfrângeri de Ierusalim celest, cetatea cu coloane-turnuri ce par coşuri de fabrică, cetatea-biserică, cetatea-munte, cetatea-decor pentru poveşti cu zâne şi domniţe, cetatea-profilată pe cer ca o fata morgana, cetatea-piramidă pătrată cu contraforţi, cetatea gheţurilor printre valuri îngheţate. Şi toate aceste răsfrângeri pleacă dintr-o singură matrice, uşor recognoscibilă, în cazul nostru Cetatea Neamţului. Alte motice picturale predilecte: copacul, clăile (claie în formă de lacrimă, cu crengi în formă de oase încrucişate, sugerând moartea, cu scară (până şi umbra scării e vizibilă) (Recolta), căpiţe înconjurate de gard, sprijinite în pari, dealurile – dealuri smălţuite cu flori ca în picturile naive (deal la apus) dealuri şi munţi, un pahar la fereastră sau pe rama unui tablou, amintind de lucrările lui Magritte (nostalgie), dealuri şi munţi alternând cromatic, cu forme eliberate de orice rigori (Panorama).
Câteva tablouri sunt excepţionale, meritând a fi găzduite de orice muzeu care se respectă, picturi intrând în metafizic: o azimă pe cer se sparge sub forma unei cruci (Azima); o poartă ţărănească cu nalbă şi răsură în faţă, cu alte flori sugerând moartea şi viaţa (Poarta părăsită); o uşă închisă albastră, zidită parcă proaspăt, cu cărămizi roşii, cu o fereastră tot în albastru ceruleum, cu un scaun al aşteptării (cu gratii !) şi trandafiri agăţători şi alte flori în dreapta uşii (Poarta); un drum sufocat de natură şi care pare a nu duce nicăieri (Parcul); scări urcând spre vreo clopotniţă sau într-o cetate bine apărată (Spre trecut), o fântână cu claie cu scară rezumând o existenţă ţărănească multimilenară (Fânar); o ie, polemizând cu celebra La Blouse roumaine a lui Matisse (Ie).
Clujean prin naştere (s-a născut la 9 iulie 1946), Mircea Răsvan Ciacâru e timişorean prin formaţie (Universitatea Timişoara – Facultatea de Desen, Secţia Pictură – absolvită în 1973 la clasa profesor Ion Sulea-Gorj) şi nemţean prin vocaţie. A fost restaurator la Muzeul de Istorie si Arheologie Piatra-Neamţ, restaurând obiecte, dar şi destine. A avut expoziţii personale la Piatra-Neamţ (1974,78, 79, 80, 81, 95, 2000, 02, 06, 07, 08, 09, 12), Bucureşti -1981- Hanul cu Tei,1982- Teatrul de Comedie,1983-Teatrul Mic, Tel Aviv –Israel (1985), Almere – Olanda (1996), Frankfurt pe Main – Germania (1996). În expoziţii colective a expus şi la Timişoara, Arad, Drobeta Turnu-Severin, Iaşi, Suceava, Braşov, Durău, Bicaz, Agapia, Bruxelles, Cluj, Oglinzi, Alba-Iulia, Franţa. Are lucrări în colecţii particulare şi de stat din ţară şi străinătate (Olanda, Franţa, Rusia, Canada, SUA, Germania, Israel, Suedia, Italia). Publică desene în reviste (Luceafărul, Cronica, Antiteze etc.), ilustrează cărţi, restaurează tablouri şi icoane, proiectează afişe pentru diferite manifestări culturale, ţine prelegeri de Istoria Artei la Universitatea Populara Piatra-Neamţ. O viaţă de artist renascentist, dedicată Artei şi Cetăţii… Mircea Răsvan Ciacâru este unul din acei artişti rari, care asigură un echilibru perfect între desen, culoare şi compoziţie, cultivând paradoxul, sinecdoca, oximoronul, plonjând discret în fantastic şi având un ritm al creaţiei inconfundabil, ferm, clar, cu acorduri simfonice.
Lucian STROCHI
